2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.V. albi.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.V. albi.

albire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: albi] 1 Dobândire a culorii albe. 2 Încărunțire. 3 (Pex) Îmbătrânire. 4 (Fig) Curățare. 5 Tratare a produselor textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. 6 Colorare ușoară în albastru a unui produs textil pentru a obține un efect de alb intens. 7 Decolorare (parțială sau totală) a unui produs.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.

alba[1] v vz albi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

albi [At: CORESI, ap. HEM 733 / Pzi: ~besc / E: alb] 1 vir A deveni (mai) alb (1). 2 vir A încărunți. 3 vir (Pex) A îmbătrâni. 4 vi A ieși în evidență datorită culorii albe (1). 5 vi (Fig) A străluci (bătând în alb (1). 6 vi (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) ochii după (sau la) A privi cu intensitate ceva. 7 vi (Pop; îae) A privi cu aviditate ceva. 8 vi (Pop; îae) A aștepta ceva în zadar. 9 vi (Înv) A se face ziuă. 10 vt A face să devină mai alb (1). 11 vt (Pop, îe) A ~ pânza A spăla și a usca la soare pânza albă nouă. 12-13 vtr (Înv) A (se) face demn de stimă. 14 vt A trata produsele textile cu agenți antioxidanți sau reducători pentru a le face mai albe (1), distrugând pigmenții naturali. 15 vt A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb (1) intens. 16 vt A decolora (parțial sau total). 17 vt (Fig; a scoate peri albi șîe) A face pe cineva să îmbătrânească înainte de vreme printr-o purtare rea sau obositoare.[1] 18 vr (Iuz) A se farda.

  1. Acest sens nu are legătură cu verbul albi, cu cu adj. alb. — gall

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.

ALBÍ, albesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni (mai) alb. Pînzele să nu albească, Ci mai rău să înnegrească. TEODORESCU, P. P. 559. ◊ Refl. (În expr.) A se albi la față = a deveni palid, a păli. ♦ (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) A încărunți; fig. (numai despre oameni) A îmbătrîni. O trece și asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit. DELAVRANCEA, S. 200. Mi-albește capul în vîrtejul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 82. ♦ Tranz. (Cu privire la pînză etc.) A face să fie alb, prin spălare sau prin diverse procedee chimice. Jos, fete albesc și bat rufe; – Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare. IOS1F, T. 135. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse ca pînă-n seară s-o toarcă... să facă dintr-însa pînză, s-o albească și, cînd s-a întoarce,.. să i-o deie gata lucrată. MARIAN, O. II 183. Pînză albită = pînză căreia i s-a dat culoarea albă prin mijloace chimice. 2. A ieși în evidență, a se contura (datorită culorii albe); a străluci (bătînd în alb). Pe tapșanurile cu iarbă uscată albea omătul nou. SADOVEANU, F. J. 442. Pe o coastă, în lumina albastră a cerului de vară, albește satul. PĂUN-PINCIO, P. 116. De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. Pe coastele lor [ale munților] cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră. ALECSANDRI, C. 188. ♦ Tranz. Fig. A lumina, a face să lucească. Ici-colo raze pălite de lună străbăteau printre nouri, albeau undele fugare și intrau iar în ascunzișul lor din văzduh. RUSSO, O. 114.

ALBÍ, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ Intranz. A încărunți; a îmbătrîni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe); a străluci. Prin frunze ascunsă albește o vale (MACEDONSKI). ♦ Tranz. Fig. A lumina. – Lat. *albire.

A SE ALBÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți. /Din alb

A ALBÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb

albì v. 1. a (se) face alb; 2. a nălbi; 3. a se ivi în depărtare: prin umbră o cetate albește BOL. se văd turme albind pe coastă AL. [Lat. ALBESCERE].

albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albire s. f., g.-d. art. albirii; pl. albiri

albíre s. f., g.-d. art. albírii; pl. albíri

albi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albesc, imperf. 3 sg. albea; conj. prez. 3 să albească

albí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albésc, imperf. 3 sg. albeá; conj. prez. 3 sg. și pl. albeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBÍRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (~ pânzei.)

ALBIRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (~ pînzei.)

ALBÍ vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunți.

ALBI vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pînza.) 2. a cărunți, a încărunți. (Ce tare ai ~)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albire s. f. sg. (pol.) activitate infracțională de ascundere a adevărului în ceea ce privește natura, sursa, mișcarea ori deținerea de bunuri și valori monetare

Intrare: albire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albire
  • albirea
plural
  • albiri
  • albirile
genitiv-dativ singular
  • albiri
  • albirii
plural
  • albiri
  • albirilor
vocativ singular
plural
Intrare: albi (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albi
  • albire
  • albit
  • albitu‑
  • albind
  • albindu‑
singular plural
  • albește
  • albiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albesc
(să)
  • albesc
  • albeam
  • albii
  • albisem
a II-a (tu)
  • albești
(să)
  • albești
  • albeai
  • albiși
  • albiseși
a III-a (el, ea)
  • albește
(să)
  • albească
  • albea
  • albi
  • albise
plural I (noi)
  • albim
(să)
  • albim
  • albeam
  • albirăm
  • albiserăm
  • albisem
a II-a (voi)
  • albiți
(să)
  • albiți
  • albeați
  • albirăți
  • albiserăți
  • albiseți
a III-a (ei, ele)
  • albesc
(să)
  • albească
  • albeau
  • albi
  • albiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albire, albirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) albi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Dobândire a culorii albe. MDA2
    • 1.2. Încărunțire. MDA2
    • 1.3. figurat Curățare. MDA2
      sinonime: curățare
    • 1.4. Tratare a produselor textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. MDA2
    • 1.5. Colorare ușoară în albastru a unui produs textil pentru a obține un efect de alb intens. MDA2
    • 1.6. Decolorare (parțială sau totală) a unui produs. MDA2
etimologie:
  • vezi albi DEX '09 MDA2 DEX '98

albi, albescverb

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A deveni sau a face să devină (mai) alb. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    antonime: înnegri
    • format_quote Pînzele să nu albească, Ci mai rău să înnegrească. TEODORESCU, P. P. 559. DLRLC
    • 1.1. A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Jos, fete albesc și bat rufe; – Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare. IOS1F, T. 135. DLRLC
      • format_quote Îi dete o chită de cînepă și-i spuse ca pînă-n seară s-o toarcă... să facă dintr-însa pînză, s-o albească și, cînd s-a întoarce,.. să i-o deie gata lucrată. MARIAN, O. II 183. DLRLC
      • 1.1.1. Pânză albită = pânză căreia i s-a dat culoarea albă prin mijloace chimice. DLRLC
      • chat_bubble popular A albi pânza = a spăla și a usca la soare pânza albă nouă. MDA2
    • 1.2. A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • 1.3. A decolora, parțial sau total, un anumit produs. DEX '09 MDA2 DEX '98
      sinonime: decolora
    • 1.4. reflexiv ieșit din uz A se farda. MDA2
      sinonime: farda
    • 1.5. intranzitiv A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). NODEX
    • 1.6. intranzitiv Încărunți. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: încărunți
      • format_quote O trece și asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit. DELAVRANCEA, S. 200. DLRLC
      • format_quote Mi-albește capul în vîrtejul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 82. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se albi la față = a deveni palid. DLRLC
      sinonime: păli
  • 2. intranzitiv A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe o coastă, în lumina albastră a cerului de vară, albește satul. PĂUN-PINCIO, P. 116. DLRLC
    • format_quote Pe coastele lor [ale munților] cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră. ALECSANDRI, C. 188. DLRLC
    • format_quote Prin frunze ascunsă albește o vale. MACEDONSKI. DLRM
    • diferențiere A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. NODEX
    • 2.1. figurat Străluci. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: străluci
      • format_quote Pe tăpșanurile cu iarbă uscată albea omătul nou. SADOVEANU, F. J. 442. DLRLC
      • format_quote De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv figurat A face să lucească. DLRLC
      sinonime: lumina
      • format_quote Ici-colo raze pălite de lună străbăteau printre nouri, albeau undele fugare și intrau iar în ascunzișul lor din văzduh. RUSSO, O. 114. DLRLC
    • chat_bubble popular A-i albi (cuiva) ochii după (sau la) = a privi cu intensitate ceva. MDA2
      • chat_bubble A privi cu aviditate ceva. MDA2
      • chat_bubble A aștepta ceva în zadar. MDA2
  • 3. învechit intranzitiv A se face ziuă. MDA2
  • 4. tranzitiv reflexiv învechit A (se) face demn de stimă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.