10 definiții pentru albire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: albi] 1 Dobândire a culorii albe. 2 Încărunțire. 3 (Pex) Îmbătrânire. 4 (Fig) Curățare. 5 Tratare a produselor textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. 6 Colorare ușoară în albastru a unui produs textil pentru a obține un efect de alb intens. 7 Decolorare (parțială sau totală) a unui produs.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.V. albi.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.V. albi.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.

ALBÍRE, albiri, s. f. Acțiunea de a (se) albi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albíre s. f., g.-d. art. albírii; pl. albíri

albíre s. f., g.-d. art. albírii; pl. albíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBÍRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (~ pânzei.)

ALBIRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (~ pînzei.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albire s. f. sg. (pol.) activitate infracțională de ascundere a adevărului în ceea ce privește natura, sursa, mișcarea ori deținerea de bunuri și valori monetare

Intrare: albire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albire
  • albirea
plural
  • albiri
  • albirile
genitiv-dativ singular
  • albiri
  • albirii
plural
  • albiri
  • albirilor
vocativ singular
plural

albire

etimologie:

  • vezi albi
    surse: DEX '09 DEX '98