14 definiții pentru albinărel

albinărél sm [At: MARIAN, O. I, 61 / Pl: ~ei / E: albinar + -el] (Orn) Prigoare (Merops apiaster).

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster).Albinar + suf. -el.

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster).Albinar + suf. -el.

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre cu pene pestrițe, care-și face cuibul în găuri săpate în malul lutos al apelor și care umblă în cîrduri; se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; viespar, viespariță, prigoare, furnicar.

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi (Merops apiaster). – Din albinar + suf. -el.

albinărél s. m., pl. albinăréi

albinărél s. m., pl. albinăréi

ALBINĂRÉL s. v. prigorie.

ALBINĂRÉL ~i m. Pasăre migratoare de talie medie, cu pene pestrițe, cu cioc subțire și alungit, care se hrănește cu insecte, mai ales cu albine și viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el

albinărel m. numele bucovinean al prigorii (care se hrănește cu albine).

albinărél m., pl. (d. albinar). Prigoare.

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].

prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere”, apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s'a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALBINĂRÉL s. (ORNIT.; Merops apiaster) furnicar, prigorie, viespar, (reg.) albinár, albinél, ploiér, ploiéște, ploiéte, prigoreán, viespáriță, ciuma-albínelor, lupul-albínelor, (înv.) meróp.

Intrare: albinărel
albinărel substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albinărel albinărelul
plural albinărei albinăreii
genitiv-dativ singular albinărel albinărelului
plural albinărei albinăreilor
vocativ singular
plural