11 definiții pentru albinărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albinărél sm [At: MARIAN, O. I, 61 / Pl: ~ei / E: albinar + -el] (Orn) Prigoare (Merops apiaster).

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster).Albinar + suf. -el.

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster).Albinar + suf. -el.

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre cu pene pestrițe, care-și face cuibul în găuri săpate în malul lutos al apelor și care umblă în cîrduri; se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi; viespar, viespariță, prigoare, furnicar.

ALBINĂRÉL, albinărei, s. m. Pasăre migratoare cu pene viu și pestriț colorate, care se hrănește cu insecte, în special cu albine și viespi (Merops apiaster). – Din albinar + suf. -el.

ALBINĂRÉL ~i m. Pasăre migratoare de talie medie, cu pene pestrițe, cu cioc subțire și alungit, care se hrănește cu insecte, mai ales cu albine și viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el

albinărel m. numele bucovinean al prigorii (care se hrănește cu albine).

albinărél m., pl. (d. albinar). Prigoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albinărél s. m., pl. albinăréi

albinărél s. m., pl. albinăréi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBINĂRÉL s. v. prigorie.

ALBINĂREL s. (ORNIT.; Merops apiaster) furnicar, prigorie, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

Intrare: albinărel
albinărel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinărel
  • albinărelul
  • albinărelu‑
plural
  • albinărei
  • albinăreii
genitiv-dativ singular
  • albinărel
  • albinărelului
plural
  • albinărei
  • albinăreilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albinărel

etimologie:

  • Albinar + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09