2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

alăptáre sf [At: BIANU, D. S. 29 / Pl: ~tări / E: alăpta] Hrănire a puilor cu laptele secretat de glandele mamare Si: alăptat1.

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a alăpta.V. alăpta.

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a alăpta.V. alăpta.

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a a l ă p t a.

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a a l ă p t a.

ALĂPTÁRE, alăptări, s. f. Acțiunea de a alăpta.

alăptáre s. f., g.-d. art. alăptắrii; pl. alăptắri

alăptáre s. f., g.-d. art. alăptării; pl. alăptări

ALĂPTÁRE s. lactație. (~ unui sugar.)

Alăptare ≠ înțărcare

alăptá vt [At: BIANU, D. S. 27 / Pzi: -téz / E: fr allaiter] A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare.

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. (Despre femei) A hrăni un copil mic cu lapte de la sîn. (Absol.) Este important de știut regimul pe care trebuie să-l urmeze femeia care alăptează.

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni un nou-născut cu lapte, dându-i să sugă de la mamelă. – Din a3 + lapte (după fr. allaiter).

alăptá (a ~) vb., ind. prez. 3 alăpteáză

alăptá vb., ind. prez. 1 sg. alăptéz, 3 sg. și pl. alăpteáză

ALĂPTÁ vb. (înv. și reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama își ~ pruncul.)

A alăpta ≠ a înțărca

alăptá (-téz, -át), vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formație neol., cel puțin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.

Intrare: alăpta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alăpta alăptare alăptat alăptând singular plural
alăptea alăptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alăptez (să) alăptez alăptam alăptai alăptasem
a II-a (tu) alăptezi (să) alăptezi alăptai alăptași alăptaseși
a III-a (el, ea) alăptea (să) alăpteze alăpta alăptă alăptase
plural I (noi) alăptăm (să) alăptăm alăptam alăptarăm alăptaserăm, alăptasem*
a II-a (voi) alăptați (să) alăptați alăptați alăptarăți alăptaserăți, alăptaseți*
a III-a (ei, ele) alăptea (să) alăpteze alăptau alăpta alăptaseră
Intrare: alăptare
alăptare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alăptare alăptarea
plural alăptări alăptările
genitiv-dativ singular alăptări alăptării
plural alăptări alăptărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)