3 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Mold.; precedă cuvîntul sau urmează după el) Aceste. Tunurile lor bat în zidurile aiste necontenit de cinci zile. ALECSANDRI, T. 1494. Aiste cuvinte mi-o rostit. ALECSANDRI, T. 1501.

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste.

aiest, aiastă a [At: DA / V: aist / P: a-ie~ / Pl: ~ești, ~e / E: ml ad + istum] (Reg) Acest.

aiésta, aiásta pd, ad [At: DA / V: aiest / P: a-ie- / E: aiest] 1-2 (Reg) Acesta.

aísta ad, pd vz aiesta

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. pron. dem. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen. -dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl.: aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora.Var.: aíst adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var: aísta pron. dem., adj. pron. dem.] – V. aiest.

AÍSTA pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora.Pr.: a-iest.Var.: aiésta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIÉSTA1, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora.Pr.: a-ies-] – V. aiest.

AIÉSTA2, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistoraVar.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.

AÍSTA1, aiștia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

AÍSTA2, adj. dem. m. v. aist.

AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora.Var.: aísta pron. dem., adj. dem.] – V. aiest.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Mold., Transilv.; precedă substantivul; cînd urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. Ia, na-ți și ție bolohanul aiesta. SBIERA, P. 178. Așteptai cu nerăbdare, ce are să iasă din năzdrăvănia aiasta. ȘEZ. II 112. ◊ (Urmînd după substantiv, în forma de f. pl. aieste) Vine în toate diminețile, de cetește sub răchițele aieste. NEGRUZZI, S. III 11. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cînd are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.

arată toate definițiile

Intrare: aiest
aiest
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P6)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aiest
  • aiastă
plural
  • aiești
  • aieste
genitiv-dativ singular
  • aiestui
  • aiestei
plural
  • aiestor
  • aiestor
aiesta
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P7)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aiesta
  • aiasta
plural
  • aieștia
  • aiestea
genitiv-dativ singular
  • aiestuia
  • aiesteia
plural
  • aiestora
  • aiestora
aista
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P9)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aista
  • aista
plural
  • aiștia
  • aistea
genitiv-dativ singular
  • aistuia
  • aisteia
plural
  • aistora
  • aistora
aist
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P8)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aist
  • aistă
plural
  • aiști
  • aiste
genitiv-dativ singular
  • aistui
  • aistei
plural
  • aistor
  • aistor
Intrare: aiste
aiste
adjectiv invariabil (I9)
Intrare: aiște
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiște
  • aiștea
plural
genitiv-dativ singular
  • aiște
  • aiștei
plural
vocativ singular
plural