aidamác sm vz haidamac

aĭdamác, V. haĭdamac.

haidamac [At: (a. 1821) ȘIO, ap. DA ms / V: ai~, hăidăm~ / Pl: ~aci sm, ~ace sn / E: tc haydamak] 1 sm (Mun) Om zdravăn, dar leneș. 2 sm Căpitan de hoți. 3 sm (Mol) Om care pierde vremea în zadar. 4 sm (Mol ) Prostălău. 5 sn (Ban; îf ai~) Bâtă mare.

haĭdamác m. (turc. haĭdamak, tîlhar. Cazac rebel în Polonia; rus. gaĭdamák, pol. hajdamak. V. haĭdăŭ). Vagabond, haĭmana: haĭdamacĭ și hahalere colectiviste (Car.). – În Ban. aĭdamac, s. n., pl. e (sîrb. ajdamak, cĭomag), cĭomag, bîtă. V. huligan.