12 definiții pentru aguridă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agurídă sf [At: BIBLIA (1688) / Pl: ~de, (înv) -izi / E: ngr αγουρίδα] 1 Strugure necopt. 2 Agriș (1).

AGURÍDĂ, aguride, s. f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída.

AGURÍDĂ, aguride, s. f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída.

AGURÍDĂ s. f. Strugure necopt, foarte acru. Hățișurile, carpenii de aguridă, astupau cărările. VISSARION, B. 98. Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, V. 36. Văzu struguri, unii copți... alții aguridă. ISPIRESCU, L. 146. Se face agurida miere, se zice cînd cineva s-a îmbunat pe neașteptate. Încetul cu încetul se face agurida miere (= cele mai grele treburi sînt duse la bun sfîrșit cu răbdare și cu stăruință).

AGURÍDĂ s. f. Strugure necopt, foarte acru. – Ngr. agurida.

AGURÍDĂ ~e f. Strugure acru, necopt. [G.-D. aguridei] /< ngr. agurída

AGURIDĂ s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Strugure necopt. A: Cela ce să nevoiaște bine să culeagă strugurii cei de poamă carii-s mai copți să hie de mîncat, nemică de ceaea ce-i aguridă acră nu culeage. L SEC. XVII, 94r. B: Pune-le apă, sare, piper, (...) puținel lapte de nuci și aguridă, de-i va fi vreamea, iară de nu, zeamă de lămîie. CM, 20v; cf. MARDARIE, 193; BIBLIA (1688); L ante 1693, 147v; CM, 4r, 35v. C: Aguridĕ. Idem (post Agrésh. Omphax. Upa cruda). AC, 326. Etimologie: ngr. agurída.

aguridă f. 1. strugure necopt sau acru cu care țăranii își acresc ciorbele; 2. zeamă dintr’însul; 3. orice poamă acră. [Gr. mod. AGURIDA, din àguros, necopt].

agurídă f., pl. inuz. de, ca stafide, orĭ zĭ, ca cărămizĭ (mgr. și ngr. agurída, d. águros, crud; bg. agorída). Poamă crudă, strugurĭ cruzĭ. Prov. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ, păcatele părinților cad asupra copiilor. S’a făcut agurida miere, s’a potolit cearta, s’aŭ împăcat dușmaniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agurídă s. f., g.-d. art. agurídei; pl. aguríde

agurídă s. f., g.-d. art. agurídei, pl. aguríde


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agurídă (-ízi), s. f. – Strugure înainte de coacere. – Mr. aguridă, megl. guridă. Mgr. ἀγουρίδα de la ἄγουρος „verde” (gr. ἄωρος), cf. alb. aguridhe, bg. agurida (Miklosich, Fremdw., 73). În Banat circulă agur, s. m. „vie sălbatică”, ce pare a reprezenta mgr. ἄωρος menționat. – Der. agurijoară, s. f. (plantă, portulacă); agurizar, s. m. (vie sălbatică).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aguridă, aguride s. f. (glum.) fetișcană, adolescentă

Intrare: aguridă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aguri
  • agurida
plural
  • aguride
  • aguridele
genitiv-dativ singular
  • aguride
  • aguridei
plural
  • aguride
  • aguridelor
vocativ singular
plural

aguridă

  • 1. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Hățișurile, carpenii de aguridă, astupau cărările. VISSARION, B. 98.
      surse: DLRLC
    • Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, V. 36.
      surse: DLRLC
    • Văzu struguri, unii copți... alții aguridă. ISPIRESCU, L. 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Se face agurida miere, se zice când cineva s-a îmbunat pe neașteptate.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Încetul cu încetul se face agurida miere = cele mai grele treburi sunt duse la bun sfârșit cu răbdare și cu stăruință.
      surse: DLRLC

etimologie: