13 definiții pentru aguridă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGURÍDĂ, aguride, s. f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída.

AGURÍDĂ, aguride, s. f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída.

agurídă sf [At: BIBLIA (1688) / Pl: ~de, (înv) -izi / E: ngr αγουρίδα] 1 Strugure necopt. 2 Agriș (1).

AGURÍDĂ s. f. Strugure necopt, foarte acru. Hățișurile, carpenii de aguridă, astupau cărările. VISSARION, B. 98. Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, V. 36. Văzu struguri, unii copți... alții aguridă. ISPIRESCU, L. 146. Se face agurida miere, se zice cînd cineva s-a îmbunat pe neașteptate. Încetul cu încetul se face agurida miere (= cele mai grele treburi sînt duse la bun sfîrșit cu răbdare și cu stăruință).

AGURÍDĂ s. f. Strugure necopt, foarte acru. – Ngr. agurida.

AGURÍDĂ ~e f. Strugure acru, necopt. [G.-D. aguridei] /< ngr. agurída

AGURIDĂ s. f. (Mold., ȚR, Ban.) Strugure necopt. A: Cela ce să nevoiaște bine să culeagă strugurii cei de poamă carii-s mai copți să hie de mîncat, nemică de ceaea ce-i aguridă acră nu culeage. L SEC. XVII, 94r. B: Pune-le apă, sare, piper, (...) puținel lapte de nuci și aguridă, de-i va fi vreamea, iară de nu, zeamă de lămîie. CM, 20v; cf. MARDARIE, 193; BIBLIA (1688); L ante 1693, 147v; CM, 4r, 35v. C: Aguridĕ. Idem (post Agrésh. Omphax. Upa cruda). AC, 326. Etimologie: ngr. agurída.

aguridă f. 1. strugure necopt sau acru cu care țăranii își acresc ciorbele; 2. zeamă dintr’însul; 3. orice poamă acră. [Gr. mod. AGURIDA, din àguros, necopt].

agurídă f., pl. inuz. de, ca stafide, orĭ zĭ, ca cărămizĭ (mgr. și ngr. agurída, d. águros, crud; bg. agorída). Poamă crudă, strugurĭ cruzĭ. Prov. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ, păcatele părinților cad asupra copiilor. S’a făcut agurida miere, s’a potolit cearta, s’aŭ împăcat dușmaniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aguri s. f., g.-d. art. aguridei; pl. aguride

aguri s. f., g.-d. art. aguridei; pl. aguride

agurídă s. f., g.-d. art. agurídei, pl. aguríde

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agurídă (-ízi), s. f. – Strugure înainte de coacere. – Mr. aguridă, megl. guridă. Mgr. ἀγουρίδα de la ἄγουρος „verde” (gr. ἄωρος), cf. alb. aguridhe, bg. agurida (Miklosich, Fremdw., 73). În Banat circulă agur, s. m. „vie sălbatică”, ce pare a reprezenta mgr. ἄωρος menționat. – Der. agurijoară, s. f. (plantă, portulacă); agurizar, s. m. (vie sălbatică).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aguridă, aguride s. f. (glum.) fetișcană, adolescentă

Intrare: aguridă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aguri
  • agurida
plural
  • aguride
  • aguridele
genitiv-dativ singular
  • aguride
  • aguridei
plural
  • aguride
  • aguridelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aguri, aguridesubstantiv feminin

  • 1. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hățișurile, carpenii de aguridă, astupau cărările. VISSARION, B. 98. DLRLC
    • format_quote Ciorile... ciugulesc cu o îndrăzneală fără seamăn agurida din boltă. BASSARABESCU, V. 36. DLRLC
    • format_quote Văzu struguri, unii copți... alții aguridă. ISPIRESCU, L. 146. DLRLC
    • 1.1. Se face agurida miere, se zice când cineva s-a îmbunat pe neașteptate. DLRLC
    • 1.2. Încetul cu încetul se face agurida miere = cele mai grele treburi sunt duse la bun sfârșit cu răbdare și cu stăruință. DLRLC
  • 2. Agriș. MDA2
    sinonime: agriș
  • comentariu Plural și: agurizi. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.