aguridă (-izi), s. f. – Strugure înainte de coacere. – Mr. aguridă, megl. guridă. Mgr. ἀγουρίδα de la ἄγουρος „verde” (gr. ἄωρος), cf. alb. aguridhe, bg. agurida (Miklosich, Fremdw., 73). În Banat circulă agur, s. m. „vie sălbatică”, ce pare a reprezenta mgr. ἄωρος menționat. – Der. agurijoară, s. f. (plantă, portulacă); agurizar, s. m. (vie sălbatică).