agresivitate sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 160, 3/1 / Pl: ~tăți / E: fr agressivité] 1-2 Însușire de a fi agresiv (1-2). 3 (Spc) Însușire a unor agenți patogeni de a ataca organismul animal sau vegetal.

AGRESIVITÁTE, agresivități, s. f. Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca organismul animal sau vegetal. – Din fr. agressivité.

AGRESIVITÁTE, agresivități, s. f. Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe plante. – Din fr. agressivité.

AGRESIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi agresiv.

AGRESIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi agresiv. – După fr. agressivité.

AGRESIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi agresiv. ♦ Însușire a unor agenți patogeni de a ataca mai multe specii de plante. ♦ Proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile. [Cf. fr. agressivité].

AGRESIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi agresiv. 2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ. ◊ însușire a unor agenți patogeni de a ataca plantele. ◊ ostilitate a animalelor. 3. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acțiune chimică, construcțiile, de a produce degradarea solului. (< fr. agressivité)

AGRESIVITÁTE f. Caracter agresiv. /<fr. agressivité

agresivitáte (a-gre-) s. f., g.-d. art. agresivitắții; pl. agresivitắți

agresivitáte s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. agresivității; pl. agresivități

AGRESIVITÁTE s. v. violență.

AGRESIVITATE s. brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpînire, violență. (O ~ temperamentală a cuiva.)

agresivitatea apelor (hidro.), intensitatea cu care acestea pot să corodeze materialele prin care circulă sau să intre în reacție cu ele.