14 definiții pentru agrement


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agremént sn [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 112, 11/1 / Pl: ~e / E: fr agrément] 1 Plăcere. 2 Distracție. 3 (Pol) Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici.

AGREMÉNT s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Acord al unui stat cu privire la o persoană propusă ca reprezentant diplomatic al altui stat. – Din fr. agrément.

AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Din fr. agrément.

AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. (Mai ales în loc. adj. de agrement) Plăcere, distracție. Călătorie de agrement. 2. (În legătură cu verbele «a da» sau «a cere») Aprobare, încuviințare, dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. Guvernul și-a dat agrementul pentru numirea ministrului plenipotențiar al R. D. Germane.

AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Fr. agrément.

AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement].

AGREMÉNT s. n. 1. plăcere, distracție, divertisment. 2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice. (< fr. agrément)

AGREMÉNT ~e n. 1) Petrecere plăcută a timpului; divertisment; amuzament; distracție. Călătorie de ~. 2) Consimțământ dat de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. /<fr. agrément

agrement n. calitatea lucrului ce place, pricină de mulțumire: arte de agrement, cari se Învață mai mult de plăcere decât pentru folos, ca danțul, scrima, călăria.

*agremént n., pl. e (fr. agrément). Barb. Plăcere, distracțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agremént (plăcere, consimțământ, acord) (a-gre) s. n.

agremént s. n. (sil. -gre-), pl. agreménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGREMÉNT s. 1. v. distracție. 2. (POL.) aprobare, consimțământ. (~ dat unui diplomat străin.)

AGREMENT s. 1. amuzament, distracție, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~.) 2. (POLITICĂ) aprobare, consimțămînt. (~ dat unui diplomat străin.)

Intrare: agrement
  • silabație: a-gre-ment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agrement
  • agrementul
  • agrementu‑
plural
  • agremente
  • agrementele
genitiv-dativ singular
  • agrement
  • agrementului
plural
  • agremente
  • agrementelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agrement

etimologie: