agreabil, ~ă a [At: SADOVEANU, N. F. 165 / P: ~gre-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr agréable] 1 Plăcut. 2 (D. oameni) Simpatic.

AGREÁBIL, -Ă, agreabili, -e, adj. Care produce plăcere, plăcut. Cartea aceea agreabilă era și obiect de studiu la domnul Rainu. SADOVEANU, N. F. 165. – Pronunțat: -gre-a-.

AGREÁBIL, -Ă, agreabili, -e, adj. Plăcut. [Pr.: -gre-a-] – Fr. agréable.

AGREÁBIL, -Ă adj. Plăcut; distractiv. // s.n. Categorie estetică desemnând în general ceea ce este plăcut la nivelul senzației. [Pron. -gre-a-. / cf. fr. agréable].

AGREÁBIL, -Ă adj. 1. plăcut; distractiv. 2. (despre oameni) simpatic. (< fr. agréable)

AGREÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este plăcut; care inspiră simpatie. Înfățișare ~ă.[Sil. -gre-a-] /<fr. agréable

*agreábil, -ă adj. (fr. agréable). Barb. Plăcut: persoane, momente agreabile. Adv. În mod plăcut.

agreabil (a-gre-a-) adj. m., pl. agreabili; f. agreabilă, pl. agreabile

agreábil adj. m. (sil. -gre-a-), pl. agreábili; f. sg. agreábilă, pl. agreábile

agreabil (4 sil.)

AGREÁBIL adj., adv. 1. adj. v. simpatic. 2. adj. v. plăcut. 3. adj. atrăgător, plăcut, prietenos. ( O încăpere ~.) 4. adj. amuzant, antrenant, distractiv, drăguț, plăcut. (Spectacol ~.) 5. adj. plăcut, (reg.) omenos, pâșim, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 6. adj. v. plăcut. 7. adv. v. plăcut.

AGREABIL adj., adv. 1. adj. nostim, plăcut, simpatic, (înv. și pop.) nurliu. (Un om ~.) 2. adj. drăguț, estetic, frumos, plăcut. (Un aspect ~.) 3. adj. atrăgător, plăcut, prietenos. (O încăpere ~.) 4. adj. amuzant, distractiv, drăguț, plăcut. (Spectacol ~.) 5. adj. plăcut, (reg.) omenos, pîșin, (înv.) ogodit, (fig.) dulce. (Clipe ~.) 6. adj. plăcut, (fig.) savuros. (Efecte comice ~.) 7. adv. bine, plăcut. (A fost ~ în concediu.)

Agreabil ≠ dezagreabil, neagreabil