2 intrări

13 definiții

agíu2 sn vz hagiu

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. hacı.

HAGÍU, hagii, s. m. (Învechit) Creștin sau musulman care a făcut un pelerinaj și s-a închinat la locurile considerate de religiile respective ca fiind sfinte. Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35. Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23. Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224. – Variantă: agíu s. m.

hagíu s. m., art. hagíul; pl. hagíi, art. hagíii (-gi-ii)

hagíu s. m. (în nume proprii Hagi-), art. hagíul; pl. hagíi, art. hagíii

hagíu (hagíi), s. m. – Pelerin, mai ales la Ierusalim sau, cu referire la musulmani, la Mecca. – Mr. hagiu, aghiu. Tc. haci (Șeineanu, II, 194; Ronzevalle 80), cf. ngr. χατζῆς, alb. haği, bg. hadžiia, sb. haği(ja); cuvîntul tc. provine din ngr. ἄγιος „sfînt”. – Der. hagealîc, s. n. (pelerinaj), din tc. hacilik; hagiică, s. f. (femeie care face pelerinaj).

HAGÍU ~i m. înv. 1) Persoană care a fost să se închine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care îl primea cel care făcea o astfel de călătorie. /<turc. haci

hagiu m. 1. cel ce s’a dus să se închine la locurile sfinte (Ierusalim, Meca); 2. titlu onorific ce se dobândia după întoarcerea dintr’o asemenea călătorie (și sub forma hagi): hagiul a pretins să ședem în casa lui AL. Ginerele lui Hagi Petcu Al. [Turc. HADJI].

hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: hagiu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hagiu hagiul
plural hagii hagiii
genitiv-dativ singular hagiu hagiului
plural hagii hagiilor
vocativ singular hagiule
plural hagiilor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agiu agiul
plural agii agiii
genitiv-dativ singular agiu agiului
plural agii agiilor
vocativ singular agiule
plural agiilor
Intrare: Agiu
Agiu

hagiu agiu

  • 1. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Tartanul ei de cașmir, cadou adus din Ierusalim de un unchi hagiu! BASSARABESCU, S. N. 35.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul s-a dus la hagialîc și s-a întors... «hagiu». DELAVRANCEA, H. TUD. 23.
      surse: DLRLC
    • Socrul meu... e și hagiu. ALECSANDRI, T. 1224.
      surse: DLRLC

etimologie: