3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGĂȚĂTOÁRE1, agățătoare, s. f. (La pl.) Ordin de păsări caracterizate prin faptul că se pot agăța de copaci (avînd ghearele anume dispuse pentru aceasta); (la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. Ciocănitoarea face parte din ordinul agățătoarelor.

AGĂȚĂTOÁRE2, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atîrna în cui; atîrnătoare.

AGĂȚĂTOÁRE, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui. – Din agăța + suf. -(ă)toare

AGĂȚĂTOÁRE ~óri f. Lănțișor mic sau șiret cusut la gulerul unei haine, servind la agățarea acesteia în cuier. [G.-D. agățătorii] /v. a agăța

acățător, ~oare a vz agățător

agățător, ~oare [At: DA ms / V: (înv) acă~ / Pl: ~i, ~oare / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățătór, -oáre adj.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

AGĂȚĂTÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța

acățătoare f. 1. verigă de agățat hainele în cuiu; 2. pl. ordin de paseri care se agață pe arbori, ca gheonoaia, cucul.

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agățătoáre2 (pasăre) s. f., g.-d. art. agățătoárei; pl. agățătoáre

agățătoáre1 (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agățătórii; pl. agățătóri

agățătoáre (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agățătórii; pl. agățătóri

agățătoáre (pasăre)s. f., pl. agățătoáre

agățătoare, pl. agățători

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

arată toate definițiile

Intrare: agățătoare (pasăre)
agățătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agățătoare
  • agățătoarea
plural
  • agățătoare
  • agățătoarele
genitiv-dativ singular
  • agățătoare
  • agățătoarei
plural
  • agățătoare
  • agățătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: agățătoare (șiret)
agățătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agățătoare
  • agățătoarea
plural
  • agățători
  • agățătorile
genitiv-dativ singular
  • agățători
  • agățătorii
plural
  • agățători
  • agățătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: agățător
agățător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agățător
  • agățătorul
  • agățătoru‑
  • agățătoare
  • agățătoarea
plural
  • agățători
  • agățătorii
  • agățătoare
  • agățătoarele
genitiv-dativ singular
  • agățător
  • agățătorului
  • agățătoare
  • agățătoarei
plural
  • agățători
  • agățătorilor
  • agățătoare
  • agățătoarelor
vocativ singular
plural
acățător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acățător
  • acățătorul
  • acățătoru‑
  • acățătoare
  • acățătoarea
plural
  • acățători
  • acățătorii
  • acățătoare
  • acățătoarele
genitiv-dativ singular
  • acățător
  • acățătorului
  • acățătoare
  • acățătoarei
plural
  • acățători
  • acățătorilor
  • acățătoare
  • acățătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agățătoare (pasăre)

  • 1. (la) plural Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ciocănitoarea face parte din ordinul agățătoarelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) singular Pasăre care face parte din acest grup.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Agăța + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

agățătoare (șiret)

etimologie:

  • Agăța + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

agățător acățător

etimologie:

  • Agăța + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09