2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AGĂȚĂTOÁRE1, agățătoare, s. f. (La pl.) Ordin de păsări caracterizate prin faptul că se pot agăța de copaci (avînd ghearele anume dispuse pentru aceasta); (la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. Ciocănitoarea face parte din ordinul agățătoarelor.

AGĂȚĂTOÁRE2, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atîrna în cui; atîrnătoare.

AGĂȚĂTOÁRE, agățători, s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui. – Din agăța + suf. -(ă)toare

agățătoáre2 (pasăre) s. f., g.-d. art. agățătoárei; pl. agățătoáre

agățătoáre1 (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agățătórii; pl. agățătóri

agățătoáre (atârnătoare) s. f., g.-d. art. agățătórii; pl. agățătóri

agățătoáre (pasăre)s. f., pl. agățătoáre

AGĂȚĂTOÁRE s. atârnătoare, gaică, (pop.) aninătoare. (~ unei haine.)

AGĂȚĂTOÁRE ~óri f. Lănțișor mic sau șiret cusut la gulerul unei haine, servind la agățarea acesteia în cuier. [G.-D. agățătorii] /v. a agăța

acățătór, -oáre a vz agățător

agățătór, -oáre [At: DA ms / V: (înv) acă- / PI: -i, oáre / E: agăța + -tor] 1-2 a Care (se) agață. 3-4 sf Șiret (lănțișor) cusut la o haină spre a o putea atârna în cui Si: atârnătoare. 5 sf (Lpl) Grup de păsări având, la fiecare picior, câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință în copaci.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj., s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. S. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la flecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci (și la sg., f.); pasăre care face parte din acest grup. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. – Variantă: acățătór, -oáre adj.

ACĂȚĂTÓR, -OÁRE adj. v. agățător.

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre

Intrare: agățătoare
agățătoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agățătoare agățătoarea
plural agățători agățătorile
genitiv-dativ singular agățători agățătorii
plural agățători agățătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: agățător
agățător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agățător agățătorul agățătoare agățătoarea
plural agățători agățătorii agățătoare agățătoarele
genitiv-dativ singular agățător agățătorului agățătoare agățătoarei
plural agățători agățătorilor agățătoare agățătoarelor
vocativ singular
plural
acățător
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acățător acățătorul acățătoare acățătoarea
plural acățători acățătorii acățătoare acățătoarele
genitiv-dativ singular acățător acățătorului acățătoare acățătoarei
plural acățători acățătorilor acățătoare acățătoarelor
vocativ singular
plural