2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afón, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aphone] 1-4 smf, a (Persoană) care suferă de afonie (1-2). 5-6 smf, a (Persoană) care nu are voce sau simț muzical. 7-8 smf, a (Persoană) care cântă fals. 9-10 sf, a (Lin) (Consoană) care se articulează fără vibrarea coardelor vocale.

AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.

AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (Lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.

AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care și-a pierdut aproape cu totul vocea (din cauza unei boli), care abia mai poate articula. ◊ Care nu poate cînta corect, care n-are voce. 2. (În expr.) Consoană afonă = consoană surdă. v. surd.

AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj. (Despre oameni) Bolnav de afonie. ♦ Care nu poate cânta corect, care n-are voce. ◊ Consoană afonă = consoană surdă. – Fr. aphone (< gr.).

AFÓN, -Ă adj. 1. Care și-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simț muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce].

AFÓN, -Ă adj. 1. (și s. m. f.) care suferă de afonie. ◊ care n-are voce sau simț muzical. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)

AFÓN ~ă (~i, ~e) și substantival. Care cântă fals; care nu are voce (sau auz muzical). 2) Care nu are sonoritate. ◊ Consonantă ~ă consonantă surdă. /<fr. aphone

*afón, -ă adj. (vgr. áphonos, d. a-, fără, și phoné, voce. V. telefon). Care n’are voce orĭ sunet.

afone, semne ~ (gr. ἄφωνα σημάδια afona simadia) (Biz.) v. notație (IV).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afón adj. m., s. m., pl. afóni; adj. f., s. f. afónă, pl. afóne

afón adj. m., s. m., pl. afóni; f. sg. afónă, pl. afóne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFON adj. (FON.) surd. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AFÓN, -Ă adj. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a- fără, phone - voce): în sintagma consoană afonă (v.).

Intrare: afon (adj.)
afon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afon
  • afonul
  • afonu‑
  • afo
  • afona
plural
  • afoni
  • afonii
  • afone
  • afonele
genitiv-dativ singular
  • afon
  • afonului
  • afone
  • afonei
plural
  • afoni
  • afonilor
  • afone
  • afonelor
vocativ singular
plural
Intrare: afon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afon
  • afonul
  • afonu‑
plural
  • afoni
  • afonii
genitiv-dativ singular
  • afon
  • afonului
plural
  • afoni
  • afonilor
vocativ singular
  • afonule
  • afone
plural
  • afonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afon, -ă afon (2) afonă

etimologie: