Definiția cu ID-ul 446569:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFON, -Ă adj. 1. (și s. m. f.) care suferă de afonie. ◊ care n-are voce sau simț muzical. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)