13 definiții pentru afinitate

afinitáte sf [At: PONI, CH. 8 / PI: -tăți / E: fr affinité, lat affinitas, -atis] 1-2 Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune. 3 (Chm) Proprietate a două substanțe de a se combina. 4 Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 5 (Jur) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt. 6 (Muz) Înrudire a tonalităților.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unei asemănări care îi apropie. Afinitate de idei. Afinități de caracter. 2. Proprietate a substanțelor de a intra în combinații chimice unele cu altele. 2. (Jur.) Legătură de rudenie creată, prin căsătorie, între un soț și rudele celuilalt soț.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Fr. affinité (lat. lit. affinitas, -atis).

afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți

afinitáte s. f., g.-d. art. afinității; pl. afinități

AFINITÁTE s. v. potrivire.

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță].

AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas)

AFINITÁTE ~ăți f. 1) Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufletească. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianță. /<fr. affinité, lat. affinitas, ~atis

afinitate f. 1. rudenie prin alianță, înrudire; 2. asemănare fizică: există afinitate între tigru și pisică; 3. fig. asemănare morală; 4. Chim. tendența unor corpuri de a se împreuna: oxigenul are afinitate pentru fier.

*afinitáte f. (lat. affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. Chim. Tendența [!] corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFINITÁTE s. analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuiálă, (reg.) semeníș, (înv.) potróz, semănáre, semănătúră, semuíre. (Se pot stabili unele ~ între aceste două substanțe.)

Intrare: afinitate
afinitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinitate afinitatea
plural afinități afinitățile
genitiv-dativ singular afinități afinității
plural afinități afinităților
vocativ singular
plural