AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation.

afiliat, ~ă [At: DA / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: afilia] 1-2 smf, a (Persoană) care se asociază unei organizații, instituții etc., fiind cu aceasta în raport de subordonare sau de colaborare.

afiliație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / P: ~li-a~ / Pl: ~ii / E: fr affiliation] Afiliere.

afiliațiune sf vz afiliație

*AFILIAT, -ATĂ adj. sm. f. p. AFILIA: Nicolae Ipsilante, unul din afiliați, căutase să tragă și pe frate-său Alexandru (I.-GH.) ¶¶ Contr. NEAFILIAT.

*AFILIAȚIUNE. *AFILIAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) afilia ¶ 2 Tovărășie [fr.].

AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affiliation.

AFILIAT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Despre organizații instituții, societăți sau, rar, despre persoane izolate) Alăturat unei organizații, unei instituții, unei societăți care are același caracter sau același specific, primind directivele acesteia și subordonîndu-i-se. Sindicatele din R.P.R., afiliate la Federația Sindicală Mondială, dezvoltă în rîndurile membrilor de sindicat spiritul internaționalismului proletar, luptă pentru întărirea unității mișcării muncitorești internaționale, pentru pace trainică și democrație în lumea întreagă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2570. ◊ (Substantivat) Nicolaie Ipsilante... unul din afiliați, căutase să tragă și pe frate-său Alexandru. GHICA, S. 96. – Pronunțat: -li-at.

AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. – Pronunțat: -ți-e.

AFILIAT, -Ă, afiliați, -te, adj. (Adesea substantivat) Alăturat unei organizații, unei instituții, unei societăți care are același caracter sau același specific, primind directivele acesteia și subordonîndu-i-se. [Pr.: -li-at] – V. afilia.

AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Fr. affiliation.

AFILIAȚIE s.f. Afiliere. [Gen. -iei, var. afiliațiune s.f. / < fr. affiliation].

AFILIAȚIUNE s.f. v. afiliație.

AFILIAȚIE s. f. afiliere. (< fr. affiliation)

*afiliát, -ă adj. Care s’a afiliat, care e într’o afiliațiune. Subst. Un afiliat.

*afiliațiúne f. (mlat. af-filiátio, -ónis. V. filiațiune). Acțiunea de saŭ de a te afilia, asociațiune. – Și -áție și -ére.

afiliație (înv.) (desp. -li-a-ți-e) s. f., art. afiliația (desp. -ți-a), g.-d. art. afiliației; pl. afiliații, art. afiliațiile (desp. -ți-i-)

afiliație (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliația (-ți-a), g.-d. art. afiliației; pl. afiliații, art. afiliațiile (-ți-i-)

afiliație s. f. → filiație

afiliație

AFILIAȚIE s. v. afiliere.

AFILIAȚIE s. afiliere. (~ la o organizație.)