AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr: -li-a-] – Din fr. affiliation.

afiliație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / P: ~li-a~ / Pl: ~ii / E: fr affiliation] Afiliere.

AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. affiliation.

AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. – Pronunțat: -ți-e.

AFILIAȚIE, afiliații, s. f. Afiliere. [Pr.: -li-a-] – Fr. affiliation.

AFILIAȚIE s.f. Afiliere. [Gen. -iei, var. afiliațiune s.f. / < fr. affiliation].

AFILIAȚIE s. f. afiliere. (< fr. affiliation)

afiliațiune sf vz afiliație

*AFILIAȚIUNE. *AFILIAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) afilia ¶ 2 Tovărășie [fr.].

AFILIAȚIUNE s.f. v. afiliație.

*afiliațiúne f. (mlat. af-filiátio, -ónis. V. filiațiune). Acțiunea de saŭ de a te afilia, asociațiune. – Și -áție și -ére.

afiliație (înv.) (desp. -li-a-ți-e) s. f., art. afiliația (desp. -ți-a), g.-d. art. afiliației; pl. afiliații, art. afiliațiile (desp. -ți-i-)

afiliație (înv.) (-li-a-ți-e) s. f., art. afiliația (-ți-a), g.-d. art. afiliației; pl. afiliații, art. afiliațiile (-ți-i-)

afiliație s. f. → filiație

afiliație

AFILIAȚIE s. v. afiliere.

AFILIAȚIE s. afiliere. (~ la o organizație.)