afectiv, ~ă [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr affectif, lat affectivus] 1 Care aparține afectivității (1). 2 Privitor la sentimente. 3 Care denotă afecțiune (2) Si: sensibil, sentimental, emotiv.

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. 1. Care privește afectul, care se referă la sentimente. Cuvinte cu nuanță afectivă. 2. Care denotă afecțiune; simțitor, sentimental. Natură afectivă.

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Privitor la afect sau la sentimente. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental. – Fr. affectif (lat. lit. affectivus)

AFECTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la sentimente, la afect. 2. Care arată afecțiune; sensibil, sentimental. [Cf. fr. affectiv, lat. affectivus].

AFECTÍV, -Ă adj. 1. referitor la sentimente, la afect (1). 2. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental. (< fr. affectif, lat. affectivus)

AFECTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de afectivitate; privitor la afectivitate; sentimental. /<fr. affectif, lat. affectivus

*afectív, -ă adj. (lat. affectivus). De afect, care mișcă sufletu: fenomene afective. Care arată afecțiunea: gest afectiv. Sensibil, impresionabil: natură afectivă.

afectív adj. m., pl. afectívi; f. afectívă, pl. afectíve

afectív adj. m., pl. afectívi; f. sg. afectívă, pl. afectíve

AFECTÍV adj. 1. emotiv, emoțional. (Stare ~; proces ~.) 2. sentimental. (O viață ~ bogată.)

AFECTIV adj. 1. emotiv, emoțional. (Stare ~; proces ~.) 2. sentimental. (O viată ~ bogată.)

AFECTÍV,-Ă adj. (cf. fr. affectif, lat. affectivus):în sintagmele enunțiativă afectivă, interogativă afectivă, limbaj afectiv, propoziție afectivă, ordine afectivă și vorbire afectivă (v.).

AFECTÍV, -Ă adj. (cf. fr. affectif, lat. affectivus): în sintagmele enunțiativă afectivă, interogativă afectivă, limbaj afectiv, propoziție afectivă, ordine afectivă și vorbire afectivă (v.).