7 definiții pentru afanisi

afanisí [At: (a. 1788) DOC., ap. HEM 420 / V: afin- / Pzi: ~sesc / E: ngr άφανίξο (aor al lui) ήφανισα] 1 vt (Înv) A nimici. 2 vt (Rar) A plictisi (pe cineva). 3-4 vtr (Rar) A (se) enerva.

AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).

AFANISÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.

afanisí (-sésc, -ít), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65.

afanisésc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afánisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m’a afanisit cu cheltuĭelile luĭ, m’am afanisit cu atîtea cheltuĭelĭ! V. apelpisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

afanisi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.

avanisi Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi” prin gr. ἀβανίζω „a calomnia, a acuza pe nedrept”. La p. 154 a aceleiași reviste, acad. Iorgu Iordan socotește că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la avan „cumplit”. Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi „a distruge”, pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi”, notată de mine la București (BL, IV, p. 65). Adaug acum și un exemplu din Gh. Brăescu (La clubul decavaților, București, 1965, p. 222): m-ai afanisit.

Intrare: afanisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afanisi
  • afanisire
  • afanisit
  • afanisitu‑
  • afanisind
  • afanisindu‑
singular plural
  • afanisește
  • afanisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afanisesc
(să)
  • afanisesc
  • afaniseam
  • afanisii
  • afanisisem
a II-a (tu)
  • afanisești
(să)
  • afanisești
  • afaniseai
  • afanisiși
  • afanisiseși
a III-a (el, ea)
  • afanisește
(să)
  • afanisească
  • afanisea
  • afanisi
  • afanisise
plural I (noi)
  • afanisim
(să)
  • afanisim
  • afaniseam
  • afanisirăm
  • afanisiserăm
  • afanisisem
a II-a (voi)
  • afanisiți
(să)
  • afanisiți
  • afaniseați
  • afanisirăți
  • afanisiserăți
  • afanisiseți
a III-a (ei, ele)
  • afanisesc
(să)
  • afanisească
  • afaniseau
  • afanisi
  • afanisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)