2 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AERONAÚTICĂ s. f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința care se ocupă cu navigația aeriană. Școală de aeronautică.

AERONAÚTICĂ s. f. Tehnica construirii aeronavelor; știința care se ocupă cu navigația aerienă. – După fr. aéronautique.

aeronaútică s. f., g.-d. aeronaútici, art. aeronaúticii

aeronaútică s. f., g.-d. art. aeronaúticii

AERONAÚTICĂ s.f. Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor; știința navigației aeriene. [Gen. -cii. / < fr. aéronautique].

AERONAÚTICĂ f. 1) Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor. 2) Știință care se ocupă cu studiul navigației aeriene. [G.-D. aeronauticii] /<fr. aéronautique

aeronautică f. acelaș sens cu aerostatică și aerostațiune: Școala de aeronautică din București.

aeronaútic, -ă [At: DA / PI: -ici, -ice / E: fr aéronautique] 1-2 sf Tehnica construirii și a conducerii aeronavelor. 3 sf Știința navigației aeriene. 4-6 a Care aparține aeronauticii (1-3). 7-9 a Privitor la aeronautică (1-3).

AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: -na-u-] – Din fr. aéronautique.

AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu construirea aeronavelor și cu problemele navigației aeriene. 2. Adj. Care aparține aeronauticii (1), privitor la aeronautică. [Pr.: a-e-] – Din fr. aéronautique.

AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -e, adj. Privitor la navigația aeriană.

AERONAÚTIC, -Ă, aeronautici, -ce, adj. Care aparține aeronauticii, privitor la aeronautică. – Fr. aéronautique.

aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice

aeronaútic adj. → nautic

AERONAÚTIC adj. aviatic. (Industrie ~.)

AERONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la aeronautică, de aeronautică. [< fr. aéronautique].

AERONAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la aeronautică. II. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene. (< fr. aéronautique)

AERONAÚTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aeronautică; propriu aeronauticii. /<fr. aéronautique

*aeronaútic saŭ -náŭtic, -ă adj. (aer și nautic). De aeronaut. De aerostat. S. f. Știința aeronautuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AERONAUTICĂ ramură a științei, tehnicii și tehnologiei care are drept obiect de studiu și experimentare domeniul navigației aeriene, construcția de aparate zbor și legile care stabilesc condițiile zborului în atmosferă cu viteze subsonice și hipersonice. În funcție de aplicațiile sale, aeronautica se poate împărți în: aeronautica civilă, aeronautica militară și aeronautica sportivă, aceasta din urmă valorificând construcțiile, tehnica și măiestria din aeronautică în competiții cu caracter sportiv, dezvoltând un organism sănătos, îndemânarea, reflexele, curajul, voința, etc.

Intrare: aeronautic
aeronautic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aeronautic aeronauticul aeronautică aeronautica
plural aeronautici aeronauticii aeronautice aeronauticele
genitiv-dativ singular aeronautic aeronauticului aeronautice aeronauticei
plural aeronautici aeronauticilor aeronautice aeronauticelor
vocativ singular
plural
Intrare: aeronautică
aeronautică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aeronautică aeronautica
plural
genitiv-dativ singular aeronautici aeronauticii
plural
vocativ singular
plural