2 intrări

15 definiții

aerisít2, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 55 / Pl: ~iți, -e / E: aerisi] 1 În care s-a lăsat să intre aer1 curat. 2 Care a fost expus la soare. 3 Care a respirat aer1 proaspăt în timpul unei plimbări. 4 Răcorit. 5 (Fig) Înnoit.

aerisít1 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: aerisi] 1-6 Aerisire (1-6).

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo).

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la încăperi) A curăța de aerul viciat, prin introducere de aer proaspăt; (complementul indică un obiect de îmbrăcăminte, așternutul patului etc.) a expune la aer. Aerisește rufăria copilului. Odaie bine aerisită.

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. – Ngr. aerízo (aor. aerisa).

aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă

aerisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. aeriseáscă

aerisí [At: URICARIUL V, 192/6 / Pzi: -sesc / E: ngr αεριςω] 1 vt A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere. 2 vt A expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. 3 vr A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt. 4 vr A se răcori. 5 vt (Fig) A înnoi.

A SE AERISÍ mă ~ésc intranz. pop. A ieși afară la aer. /<ngr. aérisa

A AERISÍ ~ésc tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat, lăsând să pătrundă aer proaspăt. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, așternuturi etc.) A scoate la aer. 3) A face să se aerisească. /<ngr. aérisa

aerisì v. 1. a împrospăta aerul: a aerisi casa; 2. a scoate la aer curat (haine, plante). [Gr. mod.].

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AERISÍ vb. a ventila. (~ o cameră.)

Intrare: aerisit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerisit aerisitul aerisi aerisita
plural aerisiți aerisiții aerisite aerisitele
genitiv-dativ singular aerisit aerisitului aerisite aerisitei
plural aerisiți aerisiților aerisite aerisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: aerisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aerisi aerisire aerisit aerisind singular plural
aerisește aerisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aerisesc (să) aerisesc aeriseam aerisii aerisisem
a II-a (tu) aerisești (să) aerisești aeriseai aerisiși aerisiseși
a III-a (el, ea) aerisește (să) aerisească aerisea aerisi aerisise
plural I (noi) aerisim (să) aerisim aeriseam aerisirăm aerisiserăm, aerisisem*
a II-a (voi) aerisiți (să) aerisiți aeriseați aerisirăți aerisiserăți, aerisiseți*
a III-a (ei, ele) aerisesc (să) aerisească aeriseau aerisi aerisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)