ADVERSITATE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, -atis.

adversitate sf [At: BOGZA, C. O. 271 / Pl: ~tăți / E: fr adversité, lat adversitas, -atis] 1 Situație potrivnică. 2 Dificultate. 3 Necaz.

*ADVERSITATE sf. Nenorocire, restriște: părea sdrobit de această cumplită ~ [fr. < lat.].

ADVERSITATE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, -atis.

ADVERSITATE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, situație grea, dificultate cu care cineva are de luptat. În cine știe ce coclauri singuratice, un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241.

ADVERSITATE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, dificultate cu care cineva are de luptat. – Fr. adversité (lat. lit. adversitas, -atis).

ADVERSITATE s.f. Împrejurare, situație potrivnică, grea; dificultate. [Cf. fr. adversité, lat. adversitas].

ADVERSITATE s. f. împrejurare potrivnică; dificultate. (< fr. adversité, lat. adversitas)

adversitate f. nenorocire, răstriște.

*adversitáte f. (lat. advérsitas, -átis). Nenorocire, nenoroc, suferință.

adversitate s. f., g.-d. art. adversității; pl. adversități

adversitate s. f., g.-d. art. adversității; pl. adversități

adversitate s. f., g.-d. art. adversității; pl. adversități

ADVERSITATE s. 1. ostilitate, potrivnicie, vitregie, vrăjmășie. (~ acelui veac.) 2. dificultate, greutate. (A avut de depășit multe ~ăți.)

ADVERSITATE s. 1. ostilitate, potrivnicie, vitregie, vrăjmășie. (~ acelui veac.) 2. dificultate, greutate. (A avut de depășit multe ~.)