15 definiții pentru adversară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adversár, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. III, 38 / Pl: ~i, ~e / E: fr adversaire, lat adversarius] 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. 2 Dușman. 3 Persoană care concurează cu alta Si: rival. 4 (Pol) Contracandidat. 5 Persoană care se opune unei concepții sau unei ideologii.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., v. rival, vrăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului.Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.

ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – Fr. adversaire (lat. lit. adversarius).

ADVERSÁR, -Ă s.m. și f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius].

ADVERSÁR, -Ă s. m. f. 1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de întrecere. (< fr. adversaire, lat. adversarius)

*adversár, -ă s. (lat. adversarius). Care ți se opune, dușman, potrivnic, antagonist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adversáră s. f., g.-d. art. adversárei; pl. adversáre

adversáră s. f., g.-d. art. adversárei; pl. adversáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADVERSÁR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) împotrivitor, râvnaci. (Și-a întrecut toți ~ii la sprint.) 2. s., adj. v. dușman.

ADVERSAR s., adj. 1. s. concurent, rival, (înv.) împotrivitor, rîvnaci. (Și-a întrecut toți ~ la fugă.) 2. s., adj. dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.)

Adversar ≠ aliat, partizan, prieten, amic


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.

Intrare: adversară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adversa
  • adversara
plural
  • adversare
  • adversarele
genitiv-dativ singular
  • adversare
  • adversarei
plural
  • adversare
  • adversarelor
vocativ singular
  • adversa
  • adversaro
plural
  • adversarelor

adversar, -ă adversar adversară

  • 1. Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: concurent potrivnic rival 4 exemple
    exemple
    • Adversar al alcoolismului.
      surse: DLRLC
    • Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Dacă nu împărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270.
      surse: DLRLC
    • glumeț Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. sport Partener de întrecere.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: