2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adverbializare sf [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pl: ~zări / E: adverbializa] (Grm) Transformare în adverb.

ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa. [Pr.: -bi-a-] – V. adverbializa.

ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializaV. adverbializa.

adverbializá vtr [At: DEX2 / P: ~bi-a- / Pzi: ~zéz / E: fr adverbialiser] 1-2 (Grm) A (se) transforma în adverb.

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb.[Pr.: -bi-a-] – Din fr. adverbialiser.

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.adverbializáre s. f.; adverbializát, -ă, adj.

ADVERBIALIZÁ vb. I tr. A da unui cuvânt sau unei construcții funcție de adverb. [< fr. adverbialiser].

ADVERBIALIZÁ vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (<fr. adverbialiser)

A ADVERBIALIZÁ ~éz tranz. A face să se adverbializeze. /<fr. adverbialiser

A SE ADVERBIALIZÁ se ~eáză intranz. A transforma în adverb. /<fr. adverbialiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adverbializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializắrii; pl. adverbializắri

adverbializáre s. f., pl. adverbializări

adverbializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializeáză

adverbializá vb. (sil. -bi-a-li-), ind. prez. 1 sg. adverbializéz, 3 sg. și pl. adverbializeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADVERBIALIZÁRE s. f. (< adverbializá < fr. adverbialiser): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, adjectiv sau participiu (acesta prin fază adjectivală) la adverb, ca în exemplele „...se uita cu ochii plânși cum frații lui se învățau la zbor dimineața și seara; iar noaptea..., el o întreba cu spaimă” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Și ochii tăi stau țintă” (G. Coșbuc); „...au știut să privească atent și cerul, și aripile fluturilor” (Geo Bogza); „...și se duc la casa leneșului și îl umflă pe sus” (Ion Creangă); „și raza ei luminoasă leagă strâns clopotul de la Putna cu sirena de la Pașcani” (Adrian Păunescu).

Intrare: adverbializare
adverbializare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adverbializare
  • adverbializarea
plural
  • adverbializări
  • adverbializările
genitiv-dativ singular
  • adverbializări
  • adverbializării
plural
  • adverbializări
  • adverbializărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adverbializa
  • silabație: -bi-a-li-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adverbializa
  • adverbializare
  • adverbializat
  • adverbializatu‑
  • adverbializând
  • adverbializându‑
singular plural
  • adverbializea
  • adverbializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adverbializez
(să)
  • adverbializez
  • adverbializam
  • adverbializai
  • adverbializasem
a II-a (tu)
  • adverbializezi
(să)
  • adverbializezi
  • adverbializai
  • adverbializași
  • adverbializaseși
a III-a (el, ea)
  • adverbializea
(să)
  • adverbializeze
  • adverbializa
  • adverbializă
  • adverbializase
plural I (noi)
  • adverbializăm
(să)
  • adverbializăm
  • adverbializam
  • adverbializarăm
  • adverbializaserăm
  • adverbializasem
a II-a (voi)
  • adverbializați
(să)
  • adverbializați
  • adverbializați
  • adverbializarăți
  • adverbializaserăți
  • adverbializaseți
a III-a (ei, ele)
  • adverbializea
(să)
  • adverbializeze
  • adverbializau
  • adverbializa
  • adverbializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)