6 definiții pentru adverbializare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adverbializare sf [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pl: ~zări / E: adverbializa] (Grm) Transformare în adverb.

ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa. [Pr.: -bi-a-] – V. adverbializa.

ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializaV. adverbializa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adverbializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializắrii; pl. adverbializắri

adverbializáre s. f., pl. adverbializări


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADVERBIALIZÁRE s. f. (< adverbializá < fr. adverbialiser): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, adjectiv sau participiu (acesta prin fază adjectivală) la adverb, ca în exemplele „...se uita cu ochii plânși cum frații lui se învățau la zbor dimineața și seara; iar noaptea..., el o întreba cu spaimă” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Și ochii tăi stau țintă” (G. Coșbuc); „...au știut să privească atent și cerul, și aripile fluturilor” (Geo Bogza); „...și se duc la casa leneșului și îl umflă pe sus” (Ion Creangă); „și raza ei luminoasă leagă strâns clopotul de la Putna cu sirena de la Pașcani” (Adrian Păunescu).

Intrare: adverbializare
adverbializare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adverbializare
  • adverbializarea
plural
  • adverbializări
  • adverbializările
genitiv-dativ singular
  • adverbializări
  • adverbializării
plural
  • adverbializări
  • adverbializărilor
vocativ singular
plural