15 definiții pentru adverbial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adverbial, ~ă a [At: DA / P: ~bi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr adverbial, lat adverbialis] (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care are valoare de adverb.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bí-al] – Din fr. adverbial, lat. adverbialis.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Din fr. adverbial, lat. adverbialis.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. «Peste tot» este o locuțiune adverbială. – Pronunțat: -bi-al.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Fr. adverbial (lat. lit. adverbialis).

ADVERBIÁL, -Ă adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Cu valoare de adverb. [Pron. -bi-al. / < lat. adverbialis, cf. fr. adverbial].

ADVERBIÁL, -Ă adj. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb. (< fr. adverbial, lat. adverbialis)

ADVERBIÁL ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. Locuțiune ~ă. [Sil. -bi-al] /<lat. adverbialis, fr. adverbial

adverbial a. ce joacă rolul de adverb; locuțiune adverbială, reunirea mai multor vorbe echivalente cu un adverb: totdeodată, în acelaș timp.

*adverbiál, -ă adj. (lat. adverbialis). Relativ la adverb. Locuțiune adverbială, reunirea maĭ multor vorbe echivalente c’un adverb, ca: pin urmare, decĭ. Adv. În mod adverbial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adverbiál (-bi-al) adj. m., pl. adverbiáli; f. adverbiálă, pl. adverbiále

adverbiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. adverbiáli; f. sg. adverbiálă, pl. adverbiále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADVERBIÁL,-Ă adj. (< lat. adverbialis, cf. fr. adverbial): în sintagmele adjectiv adverbial, formă adverbială, locuțiune adverbială, numeral adverbial, perifrază adverbială și predicat adverbial (v.).

ADVERBIÁL s. n. (< fr. adverbal): termen construit cu ajutorul unei forme verbale: Astfel, prepoziția franceză pour se poate construi cu forma verbală de infinitiv: pour s’amuser (la fel rom. pentru: pentru a se amuza).

Intrare: adverbial
adverbial adjectiv
  • silabație: -bi-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adverbial
  • adverbialul
  • adverbialu‑
  • adverbia
  • adverbiala
plural
  • adverbiali
  • adverbialii
  • adverbiale
  • adverbialele
genitiv-dativ singular
  • adverbial
  • adverbialului
  • adverbiale
  • adverbialei
plural
  • adverbiali
  • adverbialilor
  • adverbiale
  • adverbialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adverbial

  • 1. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • «Peste tot» este o locuțiune adverbială.
      surse: DLRLC

etimologie: