2 intrări

10 definiții

ADULTERÁRE, adulterări, s. f. (Livr.) Falsificare, denaturare. – După fr. adultération, engl. adulteration.

ADULTERÁRE, adulterări, s. f. (Livr.) Falsificare, denaturare. – După fr. adultération, engl. adulteration.

adulteráre s. f., g.-d. art. adulterării

adulteráre sf [At: DN3 / PI: -rări / E: adultera] (Frm; nob) 1 Falsificare. 2 (Spc) Alterare a unui text.

ADULTERÁRE s.f. Acțiunea de a adultera și rezultatul ei. [< adultera].

adulterá vb., ind. prez. 1 sg. adulteréz, 3 sg. și pl. adultereáză

adulterá vt [At: EMINESCU, P. / Pzi: -réz / E: fr adultérer] 1 (Frm; nob) A falsifica. 2 (Spc) A altera un text.

ADULTERÁ vb. I tr. (Rar) A falsifica, a altera un text. [Cf. fr. adultérer].

ADULTERÁ vb. tr. a denatura (un text). (< fr. adultérer)

A ADULTERÁ ~éz tranz. (un text) A prezenta altfel decât în realitate; a falsifica; a denatura. /<fr. adultérer

Intrare: adulterare
adulterare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulterare adulterarea
plural adulterări adulterările
genitiv-dativ singular adulterări adulterării
plural adulterări adulterărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adultera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adultera adulterare adulterat adulterând singular plural
adulterea adulterați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adulterez (să) adulterez adulteram adulterai adulterasem
a II-a (tu) adulterezi (să) adulterezi adulterai adulterași adulteraseși
a III-a (el, ea) adulterea (să) adultereze adultera adulteră adulterase
plural I (noi) adulterăm (să) adulterăm adulteram adulterarăm adulteraserăm, adulterasem*
a II-a (voi) adulterați (să) adulterați adulterați adulterarăți adulteraserăți, adulteraseți*
a III-a (ei, ele) adulterea (să) adultereze adulterau adultera adulteraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)