2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adnotáre sf [At: DA ms/ PI: -tări / E: adnota] Însemnare pe marginea unui text Si: adnotație.

ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text; adnotație. – V. adnota.

ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text; adnotație. – V. adnota.

ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota, și rezultatul ei. Indice bibliografic cu adnotări.

ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text.

adnotáre s. f., g.-d. art. adnotắrii; pl. adnotắri

ADNOTÁRE s. v. adnotație.

ADNOTÁRE s.f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. ♦ Caracterizare scurtă a unei cărți, indicând tematica ei și categoria de cititori căreia i se adresează. [< adnota].

ADNOTÁRE s. f. acțiunea de a adnota. ◊ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. (< adnota)

ADNOTÁRE ~ări f. 1) v. A ADNOTA. 2) Notă, însemnare pe marginea unui text pe care îl explică sau îl întregește. 3) Rezumat al unei lucrări, indicând tematica și categoria de cititori. /v. a adnota

adnotá vt [At: DA ms / Pzi: -téz / E: lat adnotare, annotare] A face note sau însemnări pe marginea unui text.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face note sau însemnări care să explice sau să întregească, să completeze un text.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.

adnotá (a ~) vb., ind. prez. 3 adnoteáză

adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. și pl. adnoteáză

ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)

ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare].

Intrare: adnota
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adnota adnotare adnotat adnotând singular plural
adnotea adnotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adnotez (să) adnotez adnotam adnotai adnotasem
a II-a (tu) adnotezi (să) adnotezi adnotai adnotași adnotaseși
a III-a (el, ea) adnotea (să) adnoteze adnota adnotă adnotase
plural I (noi) adnotăm (să) adnotăm adnotam adnotarăm adnotaserăm, adnotasem*
a II-a (voi) adnotați (să) adnotați adnotați adnotarăți adnotaserăți, adnotaseți*
a III-a (ei, ele) adnotea (să) adnoteze adnotau adnota adnotaseră
Intrare: adnotare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adnotare adnotarea
plural adnotări adnotările
genitiv-dativ singular adnotări adnotării
plural adnotări adnotărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)