adnotare sf [At: DA ms/ Pl: ~tări / E: adnota] Însemnare pe marginea unui text Si: adnotație.

*ADNOTARE sf. 1 Faptul de a adnota ¶ 2 📖 📝 Notă explicativă, însemnare făcută la o scriere: a făcut adnotări la toți clasicii prevăzuți în programele liceului.

ADNOTARE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota, și rezultatul ei. Indice bibliografic cu adnotări.

ADNOTARE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text.

ADNOTARE s.f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. ♦ Caracterizare scurtă a unei cărți, indicînd tematica ei și categoria de cititori căreia i se adresează. [< adnota].

ADNOTARE s. f. acțiunea de a adnota. ◊ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. (< adnota)

ADNOTARE ~ări f. 1) v. A ADNOTA. 2) Notă, însemnare pe marginea unui text pe care îl explică sau îl întregește. 3) Rezumat al unei lucrări, indicând tematica și categoria de cititori. /v. a adnota

adnota vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: lat adnotare, annotare] A face note sau însemnări pe marginea unui text.

*ADNOTA (-otez) vb. tr. 📖 📝 A face note, însemnări, observațiuni la o scriere, la o lucrare: a adnotat toate scrierile lui Cicerone [lat.].

*ADNOTAȚIUNE, *ADNOTAȚIE sf. = ADNOTARE [lat.].

*ANOTA¹ = ADNOTA...

ADNOTA, adnotez, vb. I. Tranz. A face note sau însemnări care să explice sau să întregească, să completeze un text.

ADNOTA, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.

ADNOTA vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare].

ADNOTA vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare)

A ADNOTA ~ez tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /<lat. adnotare, annotare, fr. annoter

*adnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.

*adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez.

adnotare s. f., g.-d. art. adnotării; pl. adnotări

adnotare s. f., g.-d. art. adnotării; pl. adnotări

adnotare s. f. → notare

adnota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adnotez, 3 adnotează; conj. prez. 1 sg. să adnotez, 3 să adnoteze

adnota (a ~) vb., ind. prez. 3 adnotează

adnota vb., ind. prez. 1 sg. adnotez, 3 sg. și pl. adnotează

ADNOTARE s. v. adnotație.

ADNOTARE s. adnotație, notă, notiță. (Text cu ~ i.)

ADNOTA vb. a glosa. (~ un text.)

ADNOTA vb. a glosa. (~ un text.)