16 definiții pentru admonesta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

admonesta vt [At: DA ms / Pzi: ~téz / E: fr admonester] 1 A mustra pe cineva. 2 A dojeni aspru (mai ales un subaltern) în calitate oficială.

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (verbal sau în scris) în calitate oficială; a face observații, a dojeni aspru (pe un subaltern).

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.

ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].

ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester)

A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester

admonestà v. a dojeni aspru (pe un subaltern vinovat).

*admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

admonestá (a ~) vb., ind. prez. 3 admonesteáză

admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADMONESTA vb. a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

Intrare: admonesta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admonesta
  • admonestare
  • admonestat
  • admonestatu‑
  • admonestând
  • admonestându‑
singular plural
  • admonestea
  • admonestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admonestez
(să)
  • admonestez
  • admonestam
  • admonestai
  • admonestasem
a II-a (tu)
  • admonestezi
(să)
  • admonestezi
  • admonestai
  • admonestași
  • admonestaseși
a III-a (el, ea)
  • admonestea
(să)
  • admonesteze
  • admonesta
  • admonestă
  • admonestase
plural I (noi)
  • admonestăm
(să)
  • admonestăm
  • admonestam
  • admonestarăm
  • admonestaserăm
  • admonestasem
a II-a (voi)
  • admonestați
(să)
  • admonestați
  • admonestați
  • admonestarăți
  • admonestaserăți
  • admonestaseți
a III-a (ei, ele)
  • admonestea
(să)
  • admonesteze
  • admonestau
  • admonesta
  • admonestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

admonesta

  • 1. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: certa dojeni mustra antonime: lăuda

etimologie: