administrare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I, 182 / Pl: ~rări / E: administra] 1 Conducere. 2 Supraveghere a unei instituții, afaceri etc. 3 Dare de medicamente unui bolnav. 4 (Irn) Dare a unei bătăi, palme etc. cuiva. 5 (Jur; îs) ~ a unei probe Folosire a unei dovezi într-un proces.

ADMINISTRARE, administrări, s. f. Acțiunea de a administra. 1. Cîrmuire, gospodărire. Pentru administrarea gospodăriei colective, adunarea generală alege pe timp de doi ani consiliul de conducere, compus din 5-9 persoane, în raport cu mărimea gospodăriei. STAT. GOSP. AGR. 43. 2. Faptul de a da unui bolnav un anumit medicament.

ADMINISTRARE², administrări, s. f. Acțiunea de a administra².

ADMINISTRARE¹, administrări, s. f. Acțiunea de a administra¹; cîrmuire; gospodărire.

ADMINISTRARE s.f. Acțiunea de a administra; gospodărire. [< administra].

ADMINISTRA, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc. 2. A da unui bolnav un medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.; în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare.

administra vt [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / Pzi: ~rez / E: fr administrer, lat administrare] 1 A conduce. 2 (C.i. instituții, afaceri) A supraveghea. 3 A da unui bolnav un medicament. 4 (Irn) A trage o palmă, o bătaie cuiva. 5 (Jur; îe) A ~ o probă A folosi o dovadă într-un proces.

ADMINISTRA (-trez) vb. tr. 1 A conduce, a supraveghia mersul afacerilor unui particular, ale unei societăți, ale Statului, a ocîrmui, a oblădui: i-a administrat moșia cu multă pricepere ¶ 2 A da (o doctorie): i-a administrat tot felul de ceaiuri fără nici un folos ¶ 3 familiar iron.: ~ o bătaie zdravănă; ~ o pereche de palme [fr. < lat.].

ADMINISTRA, administrez, vb. I. Tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituție etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. ♦ (Ir.) A trage o bătaie. 3. (Jur.; în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. – Din fr. administrer, lat. administrare.

ADMINISTRA, administrez, vb. I. Tranz. 1. A cîrmui, a gospodări (o întreprindere, o instituție, un sector de producție publică). Mihai-vodă nu se privește în Ardeal decît ca un guvernator spre a administra țara și a o păzi de năvălirile dușmanilor. BĂLCESCU, O. II 270. 2. A da unui bolnav un medicament. I-a administrat calciu.

ADMINISTRA¹, administrez, vb. I. Tranz. A conduce, a cîrmui, a gospodări o întreprindere, o instituție etc. – Fr. administrer (lat. lit. administrare).

ADMINISTRA², administrez, vb. I. Tranz. A da unui bolnav un anumit medicament. – Fr. administrer (lat. lit. administrare).

ADMINISTRA vb. I. tr. 1. A conduce, a gospodări (o întreprindere, o instituție etc.). 2. A da un medicament unui bolnav. [Cf. lat. administrare, fr. administrer, it. amministrare].

ADMINISTRA vb. tr. 1. a conduce, a gospodări (o întreprindere). 2. a da un medicament unui bolnav. 3. (ir.) a trage o bătaie. 4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces. 5. a supraveghea încasările. (< fr. administrer, lat. administrare)

A ADMINISTRA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, instituții etc.) A conduce în calitate de administrator. 2) (medicamente) A introduce în organism (în scopuri curative). /<fr. administrer, lat. administrare

administrà v. 1. a conduce afaceri publice sau particulare; 2. a da: a administra un medicament.

*administréz v. tr. (lat. administrare). Guvernez, conduc: a administra un departament. Daŭ să ĭa: a-ĭ administra cuĭva un vomitiv. Fam. Iron. Trag, aplic: a-ĭ administra cuĭva o palmă.

administrare s. f., g.-d. art. administrării; pl. administrări

administrare s. f., g.-d. art. administrării; pl. administrări

administrare s. f., g.-d. art. administrării; pl. administrări

administra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. administrez, 3 administrează; conj. prez. 1 sg. să administrez, 3 să administreze

administra (a ~) vb., ind. prez. 3 administrează

administra vb., ind. prez. 1 sg. administrez, 3 sg. și pl. administrează

administra (administrez, administrat), vb. – A conduce, a gospodări o întreprindere, instituție etc. < Fr. administrer. – Der. (din fr.) administrație, s. f., cf. rus. administracija (Sanzewitsch 197); administrativ, adj.; administrator, s. m.

ADMINISTRARE s. 1. v. administrație. 2. (înv.) chiverniseală, chivernisire. (~ unei averi.)

ADMINISTRARE s. 1. administrație, cîrmuire, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (Sub ~ lui.) 2. (înv.) chiverniseală, chivernisire. (~ unei averi.)

ADMINISTRA vb. 1. a cârmui, a conduce, a gospodări, (înv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) isprăvnici, a ocârmui. (~ un ținut.) 2. (înv.) a chivernisi. (~ un fond.) 3. a aplica, a face. (~ cuiva un tratament.)

ADMINISTRA vb. 1. a cârmui, a conduce, a gospodări, (inv. și pop.) a oblădui, a priveghea, a supraveghea, (înv.) a isprăvnici, a ocîrmui. (~ un ținut.) 2. (înv.) a chivernisi. (~ un fond.) 3. a aplica, a face. (~ cuiva un tratament.)

ADMINISTRA A administra o probă (Jur.) = A folosi un mijloc de probă într-un proces: Din probele administrate rezultă că cei trei inculpați au comis acte de șantaj și anterior anului 2004. (DORIN ȘTEF) Totodată instanța apreciază că în acest caz devin incidente prevederile art. 171 din Codul de procedură civilă, conform cărora partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuși să se apere […]. (www.cdep.ro)