4 definiții pentru adjura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adjura vt [At: CADE / Pzi: adjúr / E: fr adjurer, lat adjurare] (Rar) 1 A ruga stârnitor în numele divinității. 2 A ruga stăruitor pe cineva Si: a conjura, a implora.

ADJURÁ vb. I tr. (rar) A se ruga fierbinte, a implora. [Cf. lat. adiurare, fr. adjurer].

ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adjurá vb., ind. prez. 1 sg. adjúr, 3 sg. și pl. adjúră

Intrare: adjura
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adjura
  • adjurare
  • adjurat
  • adjuratu‑
  • adjurând
  • adjurându‑
singular plural
  • adju
  • adjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adjur
(să)
  • adjur
  • adjuram
  • adjurai
  • adjurasem
a II-a (tu)
  • adjuri
(să)
  • adjuri
  • adjurai
  • adjurași
  • adjuraseși
a III-a (el, ea)
  • adju
(să)
  • adjure
  • adjura
  • adjură
  • adjurase
plural I (noi)
  • adjurăm
(să)
  • adjurăm
  • adjuram
  • adjurarăm
  • adjuraserăm
  • adjurasem
a II-a (voi)
  • adjurați
(să)
  • adjurați
  • adjurați
  • adjurarăți
  • adjuraserăți
  • adjuraseți
a III-a (ei, ele)
  • adju
(să)
  • adjure
  • adjurau
  • adjura
  • adjuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)