2 intrări

15 definiții

adjudecá vt [At: CADE / Pzi: adjúdec / E: fr adjuger] (Jur) A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui, prin hotărîre judecătorească, un bun aceluia care a oferit prețul cel mai mare la licitație.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare.

adjudecá (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 3 adjúdecă

adjudecá vb., ind. prez. 1 sg. adjúdec, 3 sg. și pl. adjúdecă

ADJUDECÁ vb. (JUR.) (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.)

ADJUDECÁ vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].

ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger)

adjudecá (-c, -át), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare.Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s. f. (adjudecare).

A ADJUDECÁ adjúdec tranz. (bunuri) A atribui persoanei care în cadrul unei licitații oferă o sumă mai mare. /<lat. adjudicare

adjudecà v. 1. a hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva după drept; 2. a da celui ce oferă mai mult; 3. fig. a da, a decerne o recompensă.

*adjúdic, a v. tr. (lat. adjúdico, -áre). Atribuĭ pin [!] judecată o proprietate. Acord celuĭ ce oferă maĭ mult la concurență. Decern. – Greșit adjudec, după cum ar fi greșit revindec față de vindec. V. atîrdisesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADJUDECÁ vb. (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.)

Intrare: adjudeca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adjudeca adjudecare adjudecat adjudecând singular plural
adjudecă adjudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adjudec (să) adjudec adjudecam adjudecai adjudecasem
a II-a (tu) adjudeci (să) adjudeci adjudecai adjudecași adjudecaseși
a III-a (el, ea) adjudecă (să) adjudece adjudeca adjudecă adjudecase
plural I (noi) adjudecăm (să) adjudecăm adjudecam adjudecarăm adjudecaserăm, adjudecasem*
a II-a (voi) adjudecați (să) adjudecați adjudecați adjudecarăți adjudecaserăți, adjudecaseți*
a III-a (ei, ele) adjudecă (să) adjudece adjudecau adjudeca adjudecaseră
Intrare: adjudecat
adjudecat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adjudecat adjudecatul adjudeca adjudecata
plural adjudecați adjudecații adjudecate adjudecatele
genitiv-dativ singular adjudecat adjudecatului adjudecate adjudecatei
plural adjudecați adjudecaților adjudecate adjudecatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)