2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca.V. adjudeca.

ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca.V. adjudeca.

ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. Bun atribuit prin adjudecare.

ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca.

adjudecáre (atribuire) s. f., g.-d. art. adjudecắrii; pl. adjudecắri

adjudecáre s. f. → judecare

adjudecáre sf [At: DA ms / PI: -cări / E: adjudeca] (Jur) Atribuire (prin hotărâre judecătorească) a unui bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.

ADJUDECÁRE s. (JUR.) adjudecație. (~ unui bun.)

ADJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a adjudeca. [< adjudeca].

adjudecare f. lucrarea de a adjudeca și actul prin care se adjudecă.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui, prin hotărîre judecătorească, un bun aceluia care a oferit prețul cel mai mare la licitație.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare.

adjudecá (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 3 adjúdecă

adjudecá vb., ind. prez. 1 sg. adjúdec, 3 sg. și pl. adjúdecă

adjudecá vt [At: CADE / Pzi: adjúdec / E: fr adjuger] (Jur) A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.

ADJUDECÁ vb. (JUR.) (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.)

ADJUDECÁ vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].

ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger)

Intrare: adjudecare
adjudecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adjudecare adjudecarea
plural adjudecări adjudecările
genitiv-dativ singular adjudecări adjudecării
plural adjudecări adjudecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adjudeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adjudeca adjudecare adjudecat adjudecând singular plural
adjudecă adjudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adjudec (să) adjudec adjudecam adjudecai adjudecasem
a II-a (tu) adjudeci (să) adjudeci adjudecai adjudecași adjudecaseși
a III-a (el, ea) adjudecă (să) adjudece adjudeca adjudecă adjudecase
plural I (noi) adjudecăm (să) adjudecăm adjudecam adjudecarăm adjudecaserăm, adjudecasem*
a II-a (voi) adjudecați (să) adjudecați adjudecați adjudecarăți adjudecaserăți, adjudecaseți*
a III-a (ei, ele) adjudecă (să) adjudece adjudecau adjudeca adjudecaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)