14 definiții pentru adjudeca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adjudeca vt [At: CADE / Pzi: adjúdec / E: fr adjuger] (Jur) A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui, prin hotărîre judecătorească, un bun aceluia care a oferit prețul cel mai mare la licitație.

ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare.

ADJUDECÁ vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. ♦ Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [< lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].

ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. (< lat. adiudicare după fr. adjuger)

A ADJUDECÁ adjúdec tranz. (bunuri) A atribui persoanei care în cadrul unei licitații oferă o sumă mai mare. /<lat. adjudicare

adjudecà v. 1. a hotărî prin judecată că un lucru se cuvine cuiva după drept; 2. a da celui ce oferă mai mult; 3. fig. a da, a decerne o recompensă.

*adjúdic, a v. tr. (lat. adjúdico, -áre). Atribuĭ pin judecată o proprietate. Acord celuĭ ce oferă maĭ mult la concurență. Decern. – Greșit adjudec, după cum ar fi greșit revindec față de vindec. V. atîrdisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adjudecá (a ~) (a atribui) vb., ind. prez. 3 adjúdecă

adjudecá vb., ind. prez. 1 sg. adjúdec, 3 sg. și pl. adjúdecă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADJUDECÁ vb. (JUR.) (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.)

ADJUDECA vb. (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adjudecá (-c, -át), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare.Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s. f. (adjudecare).

Intrare: adjudeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adjudeca
  • adjudecare
  • adjudecat
  • adjudecatu‑
  • adjudecând
  • adjudecându‑
singular plural
  • adjudecă
  • adjudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adjudec
(să)
  • adjudec
  • adjudecam
  • adjudecai
  • adjudecasem
a II-a (tu)
  • adjudeci
(să)
  • adjudeci
  • adjudecai
  • adjudecași
  • adjudecaseși
a III-a (el, ea)
  • adjudecă
(să)
  • adjudece
  • adjudeca
  • adjudecă
  • adjudecase
plural I (noi)
  • adjudecăm
(să)
  • adjudecăm
  • adjudecam
  • adjudecarăm
  • adjudecaserăm
  • adjudecasem
a II-a (voi)
  • adjudecați
(să)
  • adjudecați
  • adjudecați
  • adjudecarăți
  • adjudecaserăți
  • adjudecaseți
a III-a (ei, ele)
  • adjudecă
(să)
  • adjudece
  • adjudecau
  • adjudeca
  • adjudecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adjudeca

  • 1. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: harecilui

etimologie: