2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. (Rar) Adjectivizare. – V. adjectiva.

adjectivare sf [At: DEX2 / Pl: ~vări / E: adjectiva] (Grm) Transformare în adjectiv (1) Si: adjectivizare.

ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.; rar) A (se) adjectiviza. – Din adjectiv.

adjectiva vtr [At: DEX2/ Pzi: ~vez / E: adjectiv] (Grm) 1-2 A (se) transforma în adjectiv (1) Si: a (se) adjectiviza (1-2).

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.ajectiváre s. f.; adjectivát, -ă adj.

ADJECTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza. (< fr. adjectiver)

A SE ADJECTIVÁ se ~eáză intranz. A transforma în adjectiv. /Din adjectiv

A ADJECTIVÁ ~éz tranz. A face să se adjectiveze. /Din adjectiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adjectiváre (rar) s. f., g.-d. art. adjectivắrii; pl. adjectivắri

adjectiváre s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări

adjectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 adjectiveáză

adjectivá vb., ind. prez. 1 sg. adjectivéz, 3 sg. și pl. adjectiveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADJECTIVÁRE s. (GRAM.) adjectivizare.

ADJECTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) adjectiviza.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADJECTIVÁRE (ADJECTIVIZÁRE) s. f. (< adjectivá < adjectiv + suf. -a): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, participiu, gerunziu sau adverb la adjectiv – „Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,/ Ce zilele-mi copile (”senine și fericite„) și albe le-a țesut” (M. Eminescu); „Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară” („diafană”, „suavă”) – idem; „Din lăstar i-a răspuns un glas stins” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Am cutreierat în lung și-n lat locurile cunoscute” (M. Sadoveanu); „...de departe se zăresc rezervoarele enorme și coșurile fumegânde ale rafinăriilor” (Geo Bogza); „De-atuncea are stigletele așa îmbrăcăminte” (M. Sadoveanu); „Vorbitorul aprecia însă asemenea măsuri drept simple paleative”.

ADJECTV(IZ)ARE Tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor (vezi CONVERSIUNE) al cărui specific este trecerea în clasa adjectivului*. Trecerea este marcată simultan sintactic și morfologic; sintactic, prin apariția în contexte improprii clasei de origine, dar specifice clasei adjectivului, iar morfologic, prin selecția morfemelor de gen, număr și caz impuse prin acord* și prin combinarea cu morfemele de gradare* (ex. femeie suferindă; carte citită; eforturi înzecite: „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (Caragiale); „și dacă un albastru cer/ se scurge din morminte / și se preface și se duce / spre deltele mai suse” (N. Stănescu). • Adjectivarea este. în română, un procedeu regulat, gramaticalizat, în cazul participiului, care, exceptând aparițiile din formele verbale compuse*, devine obligatoriu adjectiv, și al numeralului multiplicativ*. Accidental, ca procedeu al limbajului poetic*, orice tip de adjectivare este posibil, mai ales în poezia modernă (vezi N. Stănescu). Vezi CONVERSIUNE. G.P.D.

Intrare: adjectivare
adjectivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjectivare
  • adjectivarea
plural
  • adjectivări
  • adjectivările
genitiv-dativ singular
  • adjectivări
  • adjectivării
plural
  • adjectivări
  • adjectivărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adjectiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adjectiva
  • adjectivare
  • adjectivat
  • adjectivatu‑
  • adjectivând
  • adjectivându‑
singular plural
  • adjectivea
  • adjectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adjectivez
(să)
  • adjectivez
  • adjectivam
  • adjectivai
  • adjectivasem
a II-a (tu)
  • adjectivezi
(să)
  • adjectivezi
  • adjectivai
  • adjectivași
  • adjectivaseși
a III-a (el, ea)
  • adjectivea
(să)
  • adjectiveze
  • adjectiva
  • adjectivă
  • adjectivase
plural I (noi)
  • adjectivăm
(să)
  • adjectivăm
  • adjectivam
  • adjectivarăm
  • adjectivaserăm
  • adjectivasem
a II-a (voi)
  • adjectivați
(să)
  • adjectivați
  • adjectivați
  • adjectivarăți
  • adjectivaserăți
  • adjectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • adjectivea
(să)
  • adjectiveze
  • adjectivau
  • adjectiva
  • adjectivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adjectivare

etimologie:

  • vezi adjectiva
    surse: DEX '98 DEX '09

adjectiva

etimologie:

  • adjectiv
    surse: DEX '09