ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. (Rar) Adjectivizare. – V. adjectiva.

adjectivare sf [At: DEX² / Pl: ~vări / E: adjectiva] (Grm) Transformare în adjectiv (1) Si: adjectivizare.

ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.; rar) A (se) adjectiviza. – Din adjectiv.

adjectiva vtr [At: DEX²/ Pzi: ~vez / E: adjectiv] (Grm) 1-2 A (se) transforma în adjectiv (1) Si: a (se) adjectiviza (1-2).

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv. – ajectiváre s. f.; adjectivát, -ă adj.

ADJECTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza. (< fr. adjectiver)

A SE ADJECTIVÁ se ~eáză intranz. A transforma în adjectiv. /Din adjectiv

A ADJECTIVÁ ~éz tranz. A face să se adjectiveze. /Din adjectiv

adjectiváre (rar) s. f., g.-d. art. adjectivắrii; pl. adjectivắri

adjectiváre s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări

adjectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 adjectiveáză

adjectivá vb., ind. prez. 1 sg. adjectivéz, 3 sg. și pl. adjectiveáză

ADJECTIVÁRE s. (GRAM.) adjectivizare.

ADJECTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) adjectiviza.

ADJECTIVÁRE (ADJECTIVIZÁRE) s. f. (< adjectivá < adjectiv + suf. -a): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, participiu, gerunziu sau adverb la adjectiv – „Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,/ Ce zilele-mi copile (”senine și fericite„) și albe le-a țesut” (M. Eminescu); „Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară” („diafană”, „suavă”) – idem; „Din lăstar i-a răspuns un glas stins” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Am cutreierat în lung și-n lat locurile cunoscute” (M. Sadoveanu); „...de departe se zăresc rezervoarele enorme și coșurile fumegânde ale rafinăriilor” (Geo Bogza); „De-atuncea are stigletele așa îmbrăcăminte” (M. Sadoveanu); „Vorbitorul aprecia însă asemenea măsuri drept simple paleative”.

ADJECTV(IZ)ARE Tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor (vezi CONVERSIUNE) al cărui specific este trecerea în clasa adjectivului*. Trecerea este marcată simultan sintactic și morfologic; sintactic, prin apariția în contexte improprii clasei de origine, dar specifice clasei adjectivului, iar morfologic, prin selecția morfemelor de gen, număr și caz impuse prin acord* și prin combinarea cu morfemele de gradare* (ex. femeie suferindă; carte citită; eforturi înzecite: „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (Caragiale); „și dacă un albastru cer/ se scurge din morminte / și se preface și se duce / spre deltele mai suse” (N. Stănescu). • Adjectivarea este. în română, un procedeu regulat, gramaticalizat, în cazul participiului, care, exceptând aparițiile din formele verbale compuse*, devine obligatoriu adjectiv, și al numeralului multiplicativ*. Accidental, ca procedeu al limbajului poetic*, orice tip de adjectivare este posibil, mai ales în poezia modernă (vezi N. Stănescu). Vezi CONVERSIUNE. G.P.D.