ADJECTIVIZARE, adjectivizări, s. f. Faptul de a (se) adjectiviza; adjectivare. – V. adjectiviza.

adjectivizare sf [At: DEX²/ Pl: ~zări / E: adjectiviza] (Grm) Adjectivare.

ADJECTIVIZARE, adjectivizări, s. f. Adjectivare. – V. adjectiviza.

adjectivizare s. f., g.-d. art. adjectivizării; pl. adjectivizări

adjectivizare s. f., g.-d. art. adjectivizării; pl. adjectivizări

adjectivizare s. f., g.-d. art. adjectivizării

ADJECTIVIZARE s. v. adjectivare.

ADJECTIVIZARE s. f. (< adjectiviza < adjectiv + suf. -iza): v. adjectivare.

ADJECTV(IZ)ARE Tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor (vezi CONVERSIUNE) al cărui specific este trecerea în clasa adjectivului*. Trecerea este marcată simultan sintactic și morfologic; sintactic, prin apariția în contexte improprii clasei de origine, dar specifice clasei adjectivului, iar morfologic, prin selecția morfemelor de gen, număr și caz impuse prin acord* și prin combinarea cu morfemele de gradare* (ex. femeie suferindă; carte citită; eforturi înzecite: „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (Caragiale); „și dacă un albastru cer/ se scurge din morminte / și se preface și se duce / spre deltele mai suse” (N. Stănescu). • Adjectivarea este. în română, un procedeu regulat, gramaticalizat, în cazul participiului, care, exceptând aparițiile din formele verbale compuse*, devine obligatoriu adjectiv, și al numeralului multiplicativ*. Accidental, ca procedeu al limbajului poetic*, orice tip de adjectivare este posibil, mai ales în poezia modernă (vezi N. Stănescu). Vezi CONVERSIUNE. G.P.D.