7 definiții pentru adjectivare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adjectivare sf [At: DEX2 / Pl: ~vări / E: adjectiva] (Grm) Transformare în adjectiv (1) Si: adjectivizare.

ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. (Rar) Adjectivizare. – V. adjectiva.

ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adjectiváre (rar) s. f., g.-d. art. adjectivắrii; pl. adjectivắri

adjectiváre s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADJECTIVÁRE s. (GRAM.) adjectivizare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADJECTIVÁRE (ADJECTIVIZÁRE) s. f. (< adjectivá < adjectiv + suf. -a): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, participiu, gerunziu sau adverb la adjectiv – „Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,/ Ce zilele-mi copile (”senine și fericite„) și albe le-a țesut” (M. Eminescu); „Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară” („diafană”, „suavă”) – idem; „Din lăstar i-a răspuns un glas stins” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Am cutreierat în lung și-n lat locurile cunoscute” (M. Sadoveanu); „...de departe se zăresc rezervoarele enorme și coșurile fumegânde ale rafinăriilor” (Geo Bogza); „De-atuncea are stigletele așa îmbrăcăminte” (M. Sadoveanu); „Vorbitorul aprecia însă asemenea măsuri drept simple paleative”.

Intrare: adjectivare
adjectivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjectivare
  • adjectivarea
plural
  • adjectivări
  • adjectivările
genitiv-dativ singular
  • adjectivări
  • adjectivării
plural
  • adjectivări
  • adjectivărilor
vocativ singular
plural

adjectivare

etimologie:

  • vezi adjectiva
    surse: DEX '98 DEX '09