9 definiții pentru adjectivare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADJECTIVARE, adjectivări, s. f. (Rar) Adjectivizare. – V. adjectiva.

adjectivare sf [At: DEX2 / Pl: ~vări / E: adjectiva] (Grm) Transformare în adjectiv (1) Si: adjectivizare.

ADJECTIVARE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adjectivare (rar) s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări

adjectivare (rar) s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări

adjectivare s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADJECTIVARE s. (GRAM.) adjectivizare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADJECTIVARE (ADJECTIVIZARE) s. f. (< adjectiva < adjectiv + suf. -a): trecere – prin conversiune – a unui substantiv, participiu, gerunziu sau adverb la adjectiv – „Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,/ Ce zilele-mi copile (”senine și fericite„) și albe le-a țesut” (M. Eminescu); „Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară” („diafană”, „suavă”) – idem; „Din lăstar i-a răspuns un glas stins” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Am cutreierat în lung și-n lat locurile cunoscute” (M. Sadoveanu); „...de departe se zăresc rezervoarele enorme și coșurile fumegânde ale rafinăriilor” (Geo Bogza); „De-atuncea are stigletele așa îmbrăcăminte” (M. Sadoveanu); „Vorbitorul aprecia însă asemenea măsuri drept simple paleative”.

ADJECTV(IZ)ARE Tip de schimbare a clasei morfologice a cuvintelor (vezi CONVERSIUNE) al cărui specific este trecerea în clasa adjectivului*. Trecerea este marcată simultan sintactic și morfologic; sintactic, prin apariția în contexte improprii clasei de origine, dar specifice clasei adjectivului, iar morfologic, prin selecția morfemelor de gen, număr și caz impuse prin acord* și prin combinarea cu morfemele de gradare* (ex. femeie suferindă; carte citită; eforturi înzecite: „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (Caragiale); „și dacă un albastru cer/ se scurge din morminte / și se preface și se duce / spre deltele mai suse” (N. Stănescu). • Adjectivarea este. în română, un procedeu regulat, gramaticalizat, în cazul participiului, care, exceptând aparițiile din formele verbale compuse*, devine obligatoriu adjectiv, și al numeralului multiplicativ*. Accidental, ca procedeu al limbajului poetic*, orice tip de adjectivare este posibil, mai ales în poezia modernă (vezi N. Stănescu). Vezi CONVERSIUNE. G.P.D.

Intrare: adjectivare
adjectivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjectivare
  • adjectivarea
plural
  • adjectivări
  • adjectivările
genitiv-dativ singular
  • adjectivări
  • adjectivării
plural
  • adjectivări
  • adjectivărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adjectivare, adjectivărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi adjectiva DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.