18 definiții pentru adiacent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

adiacént, ~ă a [At: DEX2 / P: ~di-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr adjacent, lat adjacens, -ntis] 1 (Îs) Unghiuri ~e Unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. 2 Care se înrudește. 3 Care se învecinează.

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Care se alătură, se atinge cu ceva. Noțiuni adiacente.Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vîrf și o latură comună. – Pronunțat: -di-a-.

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vîrf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).

ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].

ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)

ADIACÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noțiuni ~te.Unghiuri ~te unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis

*adjacent, -ă adj. (lat. ádjacens, -éntis, d. ad, la și jacére, a zăcea, a fi situat). Alăturat: țărĭ adjacente. Unghĭurĭ adjacente, care aŭ o lature comună. – Și adĭacent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adiacent (-di-a-) adj. m., pl. adiacenți; f. adiacentă, pl. adiacente

adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénți; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.

adiacent adj. v. ALĂTURAT. ÎNRUDIT. ÎNVECINAT. VECIN.

Intrare: adiacent
adiacent adjectiv
  • silabație: a-di-a-cent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiacent
  • adiacentul
  • adiacentu‑
  • adiacentă
  • adiacenta
plural
  • adiacenți
  • adiacenții
  • adiacente
  • adiacentele
genitiv-dativ singular
  • adiacent
  • adiacentului
  • adiacente
  • adiacentei
plural
  • adiacenți
  • adiacenților
  • adiacente
  • adiacentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adiacent, adiacentăadjectiv

  • 1. Alăturat, contiguu, continuu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Noțiuni adiacente. DLRLC
    • 1.1. Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
  • 2. Care se înrudește, se învecinează. MDA2 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.