2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adevăsít2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. HEM 391 / V: dăvăsít, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: adevăsi] (Îrg) 1 Risipit. 2 Cheltuit. 3 Extenuat. 4 Înfrânat.

adevăsít1 sn [At: MDA ms / V: dăvăsit / Pl: ~uri / E: adevăsi] (Îvr) 1 Risipire. 2 Cheltuire. 3 Extenuare. 4 Înfrânare.

ADEVĂSIT adj. (Mold.) Extenuat, prăpădit. I-au venitu-i muște mari... de-l potricăliia și-i răniia piialea, care era adevăsîtă și sfîrșită de post. DOSOFTEI, VS. Etimologie: adevăsi. Vezi și adevăsi, neadevăsit.

adevăsi vt [At: PALIA (1581), ap. CIPARIU, C. 57 / V: adăvăsí, adievesí, dăvăsí, tăvăsí / Pzi: ~sesc / E: mg adaveszni[1]] (Îvr) 1 A risipi. 2 A cheltui. 3 (La Dosoftei; c.i. puterea trupească) A extenua. 4 (D. trup) A înfrâna.

  1. Etimonul corect ortografiat este: odaveszni Ladislau Strifler

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s’a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: adevăsit
adevăsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevăsit
  • adevăsitul
  • adevăsitu‑
  • adevăsi
  • adevăsita
plural
  • adevăsiți
  • adevăsiții
  • adevăsite
  • adevăsitele
genitiv-dativ singular
  • adevăsit
  • adevăsitului
  • adevăsite
  • adevăsitei
plural
  • adevăsiți
  • adevăsiților
  • adevăsite
  • adevăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: adevăsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adevăsi
  • adevăsire
  • adevăsit
  • adevăsitu‑
  • adevăsind
  • adevăsindu‑
singular plural
  • adevăsește
  • adevăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adevăsesc
(să)
  • adevăsesc
  • adevăseam
  • adevăsii
  • adevăsisem
a II-a (tu)
  • adevăsești
(să)
  • adevăsești
  • adevăseai
  • adevăsiși
  • adevăsiseși
a III-a (el, ea)
  • adevăsește
(să)
  • adevăsească
  • adevăsea
  • adevăsi
  • adevăsise
plural I (noi)
  • adevăsim
(să)
  • adevăsim
  • adevăseam
  • adevăsirăm
  • adevăsiserăm
  • adevăsisem
a II-a (voi)
  • adevăsiți
(să)
  • adevăsiți
  • adevăseați
  • adevăsirăți
  • adevăsiserăți
  • adevăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • adevăsesc
(să)
  • adevăsească
  • adevăseau
  • adevăsi
  • adevăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)