14 definiții pentru aderență

aderénță sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr adhérence, it aderenza] 1 Lipire strânsă Si: aderare (1). 2 (Pex) Solidarizare. 3 (Med) țesut fibros dezvoltat mai ales în cavitățile seroase, ca urmare a unei infecții sau a unei intervenții chirurgicale, care unește organe separate în mod normal Si: bridă. 4 (Teh) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact.

ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence.

ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence.

ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (De obicei la pl.) Punct de sudură patologică a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sînt sudate. Aderențe pulmonare. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact și care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.

ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. Punct de sudură a unor țesuturi, organe etc. care în stare normală nu sunt sudate. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact, care trebuie învinsă pentru a permite rularea unuia peste celălalt. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea.Fr. adhérence.

aderénță s. f., g.-d. art. aderénței; pl. aderénțe

aderénță s. f., g.-d. art. aderénței; pl. aderénțe

ADERÉNȚĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.)

ADERÉNȚĂ s.f. 1. Legătură, lipire. ♦ Lipire patologică a unor țesuturi care de obicei nu sunt lipite între ele; bridă. 2. (Tehn.) Frecare între două corpuri în contact, dintre care unul alunecă sau se rostogolește peste celălalt. 3. (Constr.) Fenomen de legătură între diferite materiale. [< fr. adhérence, cf. lat. adhaerere – a fi atașat].

ADERÉNȚĂ s. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel. ◊ (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conștientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia)

ADERÉNȚĂ ~e f. 1) Fenomen care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel mișcarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologică a două organe în urma unei intervenții chirurgicale. 3) Țesut rezultat în urma acestui proces. 4) constr. Element de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. /<fr. adhérence

aderență f. starea celui ce aderă.

*aderénță f., pl. e (d. aderent; fr. adhérence. V. adeziune). Calitatea de a fi aderent: aderența epidermeĭ peliĭ (dativ), aderența la o ideĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADERÉNȚĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.)

Intrare: aderență
aderență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aderență aderența
plural aderențe aderențele
genitiv-dativ singular aderențe aderenței
plural aderențe aderențelor
vocativ singular
plural