ADERENȚĂ În sintaxa românească, termen folosit pentru legarea determinanților de regent în absența unor mărci formale de subordonare, deci fără ca determinanții să suporte constrângerile formale impuse de regent. Se vorbește, de ex., de aderența adverbului în relația lui cu regentul, explicabilă prin natura neflexibilă a clasei adverbului, dar și prin relația sintactică mai puțin strânsă față de regent (adverbul aparține circumstanțialelor*, determinanți adesea facultativi*). Aderența se deosebește de acord* și de recțiune*, în cazul cărora subordonarea se manifestă prin restricții formale. G.P.D.