13 definiții pentru adăpătoare

ADĂPĂTOARE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau vas special pentru adăpat. Stătea pînă la glezne în noroiul verzui și băltoacele de apă vărsată de vite din jgheabul adăpătoarei. DUMITRIU, N. 227. – Pl. și: adăpătoare (GALACTION, O. I 230).

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație specială pentru adăpat. – Din adăpa + suf. -(ă)toare.

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri

ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) teică, (înv. și reg.) scoc, (reg.) moldă, vălău, (Bucov. și Transilv.) halău, (Munt., Olt. și Ban.) piuă. (~ pentru vite.)

ADĂPĂTOÁRE ~óri f. 1) Loc unde se adapă animalele. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; jgheab; uluc. ~ automată. /a adăpa + suf. ~ătoare

adăpătoare f. jghiab cu apă pentru vite.

adăpătoare f., pl. orĭ. Loc unde se adapă vitele (jgheab saŭ loc la rîŭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADĂPĂTOÁRE s. jgheab, troacă, uluc, (pop.) téică, (înv. și reg.) scoc, (reg.) móldă, vălắu, (Bucov. și Transilv.) halắu, (Munt., Olt. și Ban) píuă. (~ pentru vite.)

adăpătóare, adăpători, s.f. – Jgheab sau vas care servește la adăparea animalelor; valău. – Din adăpa + suf. -ătoare (DLRM, MDA).

adăpătóare, -ori, s.f. – Jgheab sau vas care servește la adăparea animalelor. – Din adăpa + -toare.

Intrare: adăpătoare
adăpătoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăpătoare adăpătoarea
plural adăpători adăpătorile
genitiv-dativ singular adăpători adăpătorii
plural adăpători adăpătorilor
vocativ singular
plural