11 definiții pentru acrime

acríme sf [At: ECONOMIA, 160 / Pl: ~mi / E: acru + -ime] 1 Acreală. 2 (Ccr) Aguridă.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. 2. Fig. Răutate, dușmănie. Cronicile romînești acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund. BĂLCESCU, O. II 205.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Din acru2 + suf. -ime.

acríme (rar) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrímii

acríme s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrímii

ACRÍME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeală, serbezitură. (~ unui aliment.)

acrime f. 1. gust acru; 2. fig. neplăcere, desgust.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACRÍME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeálă, serbezitúră. (~ unui aliment.)

Intrare: acrime
acrime
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrime acrimea
plural
genitiv-dativ singular acrimi acrimii
plural
vocativ singular
plural