13 definiții pentru acreală

acreálă sf [At: VLAHUȚĂ, N. 75 / PI: -di / E: acri + -eală] 1 Acrire. 2 Însușirea de a fi acru (1). 3-4 (Ccr) (Mâncare sau) băutură cu gust acru. 5-6 (Fig) (Fire sau) atitudine ursuză, supărăcioasă.

ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru, înțepător; acrime. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Acri + suf. -eală.

ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru, înțepător; acrime. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Acri + suf. -eală.

ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Însușirea de a fi acru; gust acru, înțepător. Acreala vinului. ◊ Senzație de arsură însoțită de un gust acru, provocată de o hiperaciditate gastrică. 2. (Concretizat) Mîncare sau băutură cu gust acru. Stomacul îi era leșuit... își simțea gura uscată, li era sete și avea poftă de acreală. VLAHUȚĂ, N. 75. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă, provocată de o neplăcere, de o jignire, de un insucces. Acreala și furia Penelopei nu reuși să-l tulbure. BART, E. 242.

ACREÁLĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru înțepător. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Din acri + suf. -eală.

acreálă (a-crea-) s. f., g.-d. art. acrélii; pl. acréli

acreálă s. f. (sil. -crea-), g.-d. art. acrélii; pl. acréli

ACREÁLĂ s. acrime, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeală, (înv.) serbezitură. (~ unui aliment.)

ACREÁLĂ acréli f. 1) Gust acru; acrime. 2) Mâncare sau băutură acră. 3) fig. Stare sufletească apăsătoare; acrime; amărăciune. [G.-D. acrelii; Sil. a-crea-] /a acri + suf. ~eală

acreálă f., pl. elĭ. Proprietatea de a fĭ acru, aciditate, acrime.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACREÁLĂ s. acrime, înăcreală, (rar) sărbezíme, (înv. și reg.) sărbezeálă, (înv.) serbezitúră. (~ unui aliment.)

ACREALĂ. Subst. Acreală, acrime (rar); acrire, oțetire, acidulare, înăcrire, murare. Acid, oțet, esență de oțet; aciditate; suc de lămîie, zeamă de lămîie, acid citric, citrat, sare de lămîie, acid acetic; borș, cvas, înăcreală, acriș (reg.), salță (înv.); salce (înv.); moare (reg.). Lapte acru, lapte bătut, lapte acidofil, iaurt, chefir, lapte covăsit, covăseală (pop.), scoacă (reg.), sămăchișă (reg.), chișleag (reg.). Acritură, murătură. Adj. Acru, acrișor (dim.), acruț (rar), acriu (rar), vișinatic, acid; acrit, acidulat, înăcrit, murat, oțetit, borșit, covăsit. Vb. A se acri, a se înăcri, a se oțeti, a se borși, a se zeri (reg.), a se sărbezi (pop.). A acri, a înăcri, a mura, a pune la murat, a pune în oțet, a acidula, a covăsi (pop.). V. alimente, condimente, feluri de mîncare, fructe, lapte.

Intrare: acreală
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrea acreala
plural acreli acrelile
genitiv-dativ singular acreli acrelii
plural acreli acrelilor
vocativ singular
plural