ACREALĂ, acreli, s. f. 1. Însușirea de a fi acru; gust acru, înțepător. Acreala vinului. ◊ Senzație de arsură însoțită de un gust acru, provocată de o hiperaciditate gastrică. 2. (Concretizat) Mîncare sau băutură cu gust acru. Stomacul îi era leșuit... își simțea gura uscată, li era sete și avea poftă de acreală. VLAHUȚĂ, N. 75. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă, provocată de o neplăcere, de o jignire, de un insucces. Acreala și furia Penelopei nu reuși să-l tulbure. BART, E. 242.