21 de definiții pentru acoperământ acoperemânt coperământ coperemânt (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acoperămấnt sn [At: CORESI, PS. 34 / V: ~rem~, (pop) co~ / E: acoperi + ~mânt] Ceea ce servește la acoperit Si: (îvr) acopereală.

ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (spec.) acoperiș. [Var: acoperemấnt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).

ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).

ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Din acoperi + suf. -(ă)mânt.

ACOPERĂMÂNT ~ínte n. 1) Obiect care servește la acoperit. 2) Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă; acoperiș. /a acoperi + suf. ~ământ

acoperemấnt sn vz acoperământ

coperămấnt sn [At: CORESI, EV. 38/39 / V: ~rim~ / Pl: ~uri / E: ml co(o)perimentum] (Înv) 1 Înveliș. 2 Cort. 3 Colibă. 4 Capac. 5 Adăpost. 6 Înțeles tainic, simbolic.

ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ.

ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ.

ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ.

ACOPERĂMÎ́NT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. Acoperămîntul frunzișoarelor, încă neîmplinit, lăsa să străbată în jos – ca într-o cernere neregulată – mii de raze. MIHALE, O, 482. Frumos voinic a venit, sub acoperămîntul astei case. POPESCU, B. I 60. (În forma acoperemînt) Dar nu mai tăceți măi? că ia acuși trec cu picioarele prin păreți și ies afară cu acoperemîntul în cap, zise Lăți-Lungilă. CREANGĂ, P. 259, Casa era c-un acoperemînt țuguit, păreții erau de piatră mică, ca ceea cu care se pietruiesc fîntînile. EMINESCU, N. 51. ◊ Fig. Se odihniră și dormiră sub acoperămîntul cerului. ISPIRESCU, L. 162. – Variantă: acoperemînt s. n.

ACOPEREMÎ́NT s. n. v. acoperămînt.

COPEREMÎ́NT s. n. v. acoperămînt.

acoperemânt n. 1. ceeace acopere sau învelește; 2. adăpost: subt acoperemântul cerului. [Lat. COOPERIMENTUM].

acoperemînt n., pl. inte (d. a acoperi). Acoperiș (Mold.) Fig. Acoperire, protecțiune: trupe de acoperemînt.Vechĭ coper-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acoperămấnt s. n., pl. acoperămínte

acoperământ s. n., pl. acoperămínte

acoperămînt, pl. acoperăminte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOPERĂMÂNT s. 1. v. acoperiș. 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)

ACOPERĂMÎNT s. 1. acoperiș, înveliș, învelitoare, (înv. și pop.) coperiș, (înv. și reg.) pocriș, (reg.) haizaș, (prin Ban.) astrucămînt, (prin Olt.) astrucuș. (~ al unei case.) 2. (BIS.) (înv. și pop.) pocrov, (înv.) pocrovăț, pocroveață. (~ pentru vasele liturgice.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coperămấnt, coperămínte, s.n. (înv.) 1. înveliș, acoperământ. 2. colibă, cort. 3. coperiș, casă. 4. capac. 5. loc de adăpost, azil; protecție, ocrotire.

arată toate definițiile

Intrare: acoperământ
acoperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperământ
  • acoperământul
  • acoperământu‑
plural
  • acoperăminte
  • acoperămintele
genitiv-dativ singular
  • acoperământ
  • acoperământului
plural
  • acoperăminte
  • acoperămintelor
vocativ singular
plural
acoperemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperemânt
  • acoperemântul
  • acoperemântu‑
plural
  • acopereminte
  • acoperemintele
genitiv-dativ singular
  • acoperemânt
  • acoperemântului
plural
  • acopereminte
  • acoperemintelor
vocativ singular
plural
coperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperământ
  • coperământul
  • coperământu‑
plural
  • coperăminte
  • coperămintele
genitiv-dativ singular
  • coperământ
  • coperământului
plural
  • coperăminte
  • coperămintelor
vocativ singular
plural
coperemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperemânt
  • coperemântul
  • coperemântu‑
plural
  • copereminte
  • coperemintele
genitiv-dativ singular
  • coperemânt
  • coperemântului
plural
  • copereminte
  • coperemintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acoperământ acoperemânt coperământ coperemânt

  • 1. Ceea ce servește la acoperit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX sinonime: acopereală 2 exemple
    exemple
    • Acoperămîntul frunzișoarelor, încă neîmplinit, lăsa să străbată în jos – ca într-o cernere neregulată – mii de raze. MIHALE, O, 482.
      surse: DLRLC
    • figurat Se odihniră și dormiră sub acoperămîntul cerului. ISPIRESCU, L. 162.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: acoperiș 3 exemple
      exemple
      • Frumos voinic a venit, sub acoperămîntul astei case. POPESCU, B. I 60.
        surse: DLRLC
      • Dar nu mai tăceți măi? că ia acuși trec cu picioarele prin păreți și ies afară cu acoperemîntul în cap, zise Lăți-Lungilă. CREANGĂ, P. 259,
        surse: DLRLC
      • Casa era c-un acoperemînt țuguit, păreții erau de piatră mică, ca ceea cu care se pietruiesc fîntînile. EMINESCU, N. 51.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Acoperi + sufix -ământ (după coperământ).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX