2 intrări

15 definiții

acerá vi vz acira

acirá vi [At: CORESI, ap. HEM 159 / V: aciărá, ~ierá / Pzi: acír / E: nct] (Îvr) 1 A aștepta. 2 A stărui. 3 A pândi.

ACIRÁ, acir, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var: acerá vb. I] – Et. nec.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre.... Vin dimineața, pleacă seara, aciră la masă. STANCU, D. 408. 2. A fi în așteptare, a sta la pîndă, a pîndi.

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la..., a aștepta să..., a tinde spre... 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb. I]

acirá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 acíră

acirá vb., ind. prez. 1 sg. acír, 3 sg. și pl. acíră

ACERÁ vb. v. aștepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări.

acerá (-r, -át), vb.1. A aștepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puțin probabilă der. propusă de Pușcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greșit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).

ACERA vb. (Ban.) A aștepta. Acsĕr. Expecto. AC, 326. Etimologie necunoscută. Cf. alb. kĭăloni „observ”. Vezi și acerat.

ácer, a v. tr. (cp. cu alb. kiălonĭ, observ). Vechi. Rar azĭ în vest. Aștept. Pîndesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acera vb. v. AȘTEPTA. ISCODI. OBSERVA. PÎNDI. SPIONA. URMĂRI.

Intrare: acira
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acira
  • acirare
  • acirat
  • aciratu‑
  • acirând
  • acirându‑
singular plural
  • aci
  • acirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acir
(să)
  • acir
  • aciram
  • acirai
  • acirasem
a II-a (tu)
  • aciri
(să)
  • aciri
  • acirai
  • acirași
  • aciraseși
a III-a (el, ea)
  • aci
(să)
  • acire
  • acira
  • aciră
  • acirase
plural I (noi)
  • acirăm
(să)
  • acirăm
  • aciram
  • acirarăm
  • aciraserăm
  • acirasem
a II-a (voi)
  • acirați
(să)
  • acirați
  • acirați
  • acirarăți
  • aciraserăți
  • aciraseți
a III-a (ei, ele)
  • aci
(să)
  • acire
  • acirau
  • acira
  • aciraseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acera
  • acerare
  • acerat
  • aceratu‑
  • acerând
  • acerându‑
singular plural
  • ace
  • acerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acer
(să)
  • acer
  • aceram
  • acerai
  • acerasem
a II-a (tu)
  • aceri
(să)
  • aceri
  • acerai
  • acerași
  • aceraseși
a III-a (el, ea)
  • ace
(să)
  • acere
  • acera
  • aceră
  • acerase
plural I (noi)
  • acerăm
(să)
  • acerăm
  • aceram
  • acerarăm
  • aceraserăm
  • acerasem
a II-a (voi)
  • acerați
(să)
  • acerați
  • acerați
  • acerarăți
  • aceraserăți
  • aceraseți
a III-a (ei, ele)
  • ace
(să)
  • acere
  • acerau
  • acera
  • aceraseră
Intrare: acirare
acirare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acirare
  • acirarea
plural
  • acirări
  • acirările
genitiv-dativ singular
  • acirări
  • acirării
plural
  • acirări
  • acirărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)