8 definiții pentru aciola

ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.

ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.

ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși. În mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni de pe la Sohat. DELAVRANCEA, S. 227. – Pronunțat: -cio-.

ACIOLÁ, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși, a se stabili. [Pr.: -cio-] – V. aciua.

!aciolá (a se ~) (rar) (-cio-) vb. refl., ind. prez. 3 se acioleáză

aciolá vb. (sil. -cio-), ind. prez. 1 sg. acioléz, 3 sg. și pl. acioleáză

aciolá vr [At: HEM 188 / P: a-cio-la / Pzi: aciol, -léz / E: ns cf aciua] (Îvp) A se aciua.

acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s' a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

Intrare: aciola
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aciola aciolare aciolat aciolând singular plural
aciolea aciolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aciolez (să) aciolez aciolam aciolai aciolasem
a II-a (tu) aciolezi (să) aciolezi aciolai aciolași aciolaseși
a III-a (el, ea) aciolea (să) acioleze aciola aciolă aciolase
plural I (noi) aciolăm (să) aciolăm aciolam aciolarăm aciolaserăm, aciolasem*
a II-a (voi) aciolați (să) aciolați aciolați aciolarăți aciolaserăți, aciolaseți*
a III-a (ei, ele) aciolea (să) acioleze aciolau aciola aciolaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)