opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

acin sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACIN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACIN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)

acina1 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: acin și ~nez / E: nct] (Reg) A se speria foarte tare.

acina2 vi [At: BL IV 64 / Pzi: 3 ~nă / E: nct] (Reg; d. lună) A răsări târziu după apusul soarelui.

ACINUS s.m. v. acin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acin s. n., pl. acine

acin s. n., pl. acine

acin s. n., pl. acine

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acina, acinez, vb. I refl. (pop.) a-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se adăposti, a se oploși, a se aciola, a se agesti.

Intrare: acin
acin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acine
  • acinele
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acine
  • acinelor
vocativ singular —
plural —
acin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acini
  • acinii
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acini
  • acinilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acinus
  • acinusul
  • acinusu‑
plural
  • acinuși
  • acinușii
genitiv-dativ singular
  • acinus
  • acinusului
plural
  • acinuși
  • acinușilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: acina (răsări)
acina1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acina
  • acinare
  • acinat
  • acinatu‑
  • acinând
  • acinându‑
 singular plural
  • acină
  • acinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acin
 (să)
  • acin
  • acinam
  • acinai
  • acinasem
a II-a (tu)
  • acini
 (să)
  • acini
  • acinai
  • acinași
  • acinaseși
a III-a (el, ea)
  • acină
 (să)
  • acine
  • acina
  • acină
  • acinase
plural I (noi)
  • acinăm
 (să)
  • acinăm
  • acinam
  • acinarăm
  • acinaserăm
  • acinasem
a II-a (voi)
  • acinați
 (să)
  • acinați
  • acinați
  • acinarăți
  • acinaserăți
  • acinaseți
a III-a (ei, ele)
  • acină
 (să)
  • acine
  • acinau
  • acinară
  • acinaseră
Intrare: acina (speria)
acina2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acina
  • acinare
  • acinat
  • acinatu‑
  • acinând
  • acinându‑
 singular plural
  • acinează
  • acinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acinez
 (să)
  • acinez
  • acinam
  • acinai
  • acinasem
a II-a (tu)
  • acinezi
 (să)
  • acinezi
  • acinai
  • acinași
  • acinaseși
a III-a (el, ea)
  • acinează
 (să)
  • acineze
  • acina
  • acină
  • acinase
plural I (noi)
  • acinăm
 (să)
  • acinăm
  • acinam
  • acinarăm
  • acinaserăm
  • acinasem
a II-a (voi)
  • acinați
 (să)
  • acinați
  • acinați
  • acinarăți
  • acinaserăți
  • acinaseți
a III-a (ei, ele)
  • acinează
 (să)
  • acineze
  • acinau
  • acinară
  • acinaseră
acina1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acina
  • acinare
  • acinat
  • acinatu‑
  • acinând
  • acinându‑
 singular plural
  • acină
  • acinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acin
 (să)
  • acin
  • acinam
  • acinai
  • acinasem
a II-a (tu)
  • acini
 (să)
  • acini
  • acinai
  • acinași
  • acinaseși
a III-a (el, ea)
  • acină
 (să)
  • acine
  • acina
  • acină
  • acinase
plural I (noi)
  • acinăm
 (să)
  • acinăm
  • acinam
  • acinarăm
  • acinaserăm
  • acinasem
a II-a (voi)
  • acinați
 (să)
  • acinați
  • acinați
  • acinarăți
  • acinaserăți
  • acinaseți
a III-a (ei, ele)
  • acină
 (să)
  • acine
  • acinau
  • acinară
  • acinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acin, acinesubstantiv neutru

  • 1. Grup de celule glandulare. DN
    • 1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. DEX '09 MDA2 DN
etimologie:

acina, acinverb

etimologie:

acina, acinez / acina, acinverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.