2 intrări

7 definiții

acín sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)

Intrare: acin (pl. -e)
acin (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acin acinul
plural acine acinele
genitiv-dativ singular acin acinului
plural acine acinelor
vocativ singular
plural
Intrare: acin (pl. -i)
acin (pl. -i)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acin acinul
plural acini acinii
genitiv-dativ singular acin acinului
plural acini acinilor
vocativ singular
plural