8 definiții pentru acin acinus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acín sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: acin
acin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acine
  • acinele
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acine
  • acinelor
vocativ singular
plural
acin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acini
  • acinii
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acini
  • acinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acinus
  • acinusul
  • acinusu‑
plural
  • acinuși
  • acinușii
genitiv-dativ singular
  • acinus
  • acinusului
plural
  • acinuși
  • acinușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acin acinus

  • 1. Grup de celule glandulare.
    surse: DN
    • 1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: