8 definiții pentru acin acinus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

acín sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.

ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.

ACÍN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].

ACÍN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: acin
acin1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acine
  • acinele
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acine
  • acinelor
vocativ singular
plural
acin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acin
  • acinul
  • acinu‑
plural
  • acini
  • acinii
genitiv-dativ singular
  • acin
  • acinului
plural
  • acini
  • acinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acinus
  • acinusul
  • acinusu‑
plural
  • acinuși
  • acinușii
genitiv-dativ singular
  • acinus
  • acinusului
plural
  • acinuși
  • acinușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acin acinus

  • 1. Grup de celule glandulare.
    surse: DN
    • 1.1. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: